Dragoste în fugă

Bună, Dana! Am citit toate poveștile tale și ale prietenelor care îți scriu. Unele m-au amuzat, altele m-au făcut să plâng. Toate au o morală, îți arată ceva, te învață, […]

Bună, Dana!

Am citit toate poveștile tale și ale prietenelor care îți scriu. Unele m-au amuzat, altele m-au făcut să plâng. Toate au o morală, îți arată ceva, te învață, îți dau putere. Am să-ți scriu prin ce am trecut eu anul acesta. Nu o fac numai pentru mine, ci și pentru femeile care, poate, au trăit sau vor trăi situații asemănătoare. Am fost la un pas de dezastru, Dana. Era să mă prăbușesc, să-mi distrug viața. A mea, a copilului meu, a familiei mele…

Sunt căsătorită de 17 ani, cu un bărbat pe care nu-l mai iubesc. Nu știu dacă l-am iubit vreodată, poate doar am avut impresia că-l iubesc. Nu mai știu. E un tată bun, grijuliu, nu ne lipsește nimic, dar, uneori, mai sare calul și țipă la mine, la copilul nostru (avem un băiat de 9 ani),  îl jignește, mă jignește, etc. De obicei îi trece repede și își cere iertare. Noi îi acceptăm scuzele de fiecare dată. Mă rog, copilul îl iartă, căci eu nu-l mai am la inimă, ți-am scris mai sus.

Am o firmă de PR- evenimente și lucrez aici împreună cu soțul meu. Merge treaba, n-am de ce să mă plâng.

În noiembrie, anul trecut, însă, s-a întâmplat ceva care mi-a dat dat viața peste cap, m-a trântit cu capul de pământ, ca să zic așa. N-am crezut vreodată c-am să mă îndrăgostesc la 40 de ani. Ziceam că viața mea, de acum încolo, va însemna familia, copilul meu și atât. Și iată că lucrurile nu au stat așa.

L-am cunoscut pe facebook. (Atenție, doamnelor, cui acordați prietenia!)

Era (și este încă!) medic ginecolog într-un orășel de munte. Divorțat, cu un copil mare, fără obligații. Frumușel. Un fel de fluturaș care zboară din floare-n floare, am aflat mai târziu. Să zicem că-l cheamă Dragu, n-am să-i scriu numele adevărat, înțelegi de ce.

A fost dragoste fulgerătoare, Dana! Nu mi se întâmplase niciodată așa ceva, nu mi-am înșelat niciodată bărbatul! Nici nu mi-ar fi trecut vreodată prin cap așa ceva! Acum, însă…

Mă durea carnea pe mine, de dragul lui! Numai la… Dragu mă gândeam. Non-stop. Îl visam, îl doream, îmi făceam planuri de viitor, în care el era personajul principal. Vorbeam la telefon și pe facebook. Doamne, cât am fost de îndrăgostită! Și credeam în el, în tot ce-mi spunea, aș fi fost în stare de orice. Am făcut febră, am slăbit, nu mă mai intersa nimic în viața mea, nici de familie, nici de copil, nici măcar de afacerea la care am muncit atâția ani. Eram nervoasă când nu puteam să-i aud glasul (Sunt cu o pacientă, acum, iubita mea, nu pot să vorbesc!) sau când nu putea să vină la întâlnire (tocmai mi s-a stricat mașina!).

Am uitat să-ți scriu că ne vedeam adesea. Eu îl mințeam pe soțul meu că plec la mama, care era bolnavă. De fapt, nu-l mințeam chiar de tot, că mama avea probleme, dar, după ce mergeam la ea, mă întâlneam cu Dragu. Doamne, ce nebună eram! Pusesem la cale divorțul. Ce mă mai lega de soțul meu? Niște acte, apartamentul, copilul. Da. Copilul era cel mai important!!! Și Cosmin, băiatul nostru, își iubește tatăl. Dar ce? N-au mai divorțat și alții înaintea mea?

Ne sărutam, vorbeam, stăteam minute în șir îmbrățișați, ca doi adolescenți nebuni. Aveam încredere TOTALĂ în el! Simțeam că leșin, eram topită, Dana! Nici la 20 de ani nu am pățit așa ceva! Îmi plăcea să-l respir, era bărbatul vieții mele, cu el aș fi vrut să mai am un copil!!! Întregul meu organism plângea după el, mă crezi? Îi sărutam mâinile, palmele, degetele lungi și frumoase. Nu era nimic indecent, nu era o chemare sexuală, îl iubeam cu sufletul. Nu știu cum, nu știu de ce, nu înțeleg de ce s-a întâmplat așa.

„Trebuie să divorțezi!”, îmi sugera mereu, Dragu. „Nu mai suport să stau fără tine! Vreau să vii în viața mea, să te muți la mine. Te iau cu tot cu băiatul tău, la pachet, te iau, vreau să fim o familie, o să construiesc o căsuță pentru voi, la munte, o să mergem împreună oriunde, la vară vreau să te duc în Spania, ai fost vreodată în Spania, iubita mea?”

Nu. Nu fusesem niciodată. Dar visam să merg cu el…

Aproape de fiecare dată când vorbeam la telefon mă întreba când divorțez. Mă toca! Nu era chiar așa de simplu pentru mine. Un divorț e un divorț, nu o excursie la iarbă verde! Totuși, mă convinsese. Trebuia s-o fac.

„Dacă nu te gândești la tine, măcar gândește-te la copilul tău! O să fiu un tată bun pentru el!”, zicea…

N-am făcut dragoste fizic. Nu că n-aș fi vrut, (Doamne, cât îl doream!) Dar timpul în care ne vedeam era prea scurt. „Poate vii la mine într-o zi, iubita mea!”, îmi zicea el.

Abia așteptam ziua aia! Dar, din păcate (sau poate din fericire!) nu a mai venit niciodată.

De ce?

Într-o zi, soțul meu, care își dăduse seama că se întâmplă ceva nefiresc cu mine, a primit un mesaj privat pe facebook de la o iubită de-a lui Dragu. Femeia, disperată și cam istericuță, îl avertiza că am o relație cu partenerul ei și că ar trebui să fie mai atent, dacă vrea să nu mă piardă! „Ține-ți nevasta acasă, păstreaz-o, iubește-o, e mama copilului tău! Ai s-o pierzi! Dragu e un fustangiu, se îndrăgostește ba de pacientele lui, ba de asistentele lui, îl știe tot orașul. E foarte schimbător. Poți să constați și singur, uită-te în lista lui de prieteni! E plină cu gagicuțe.”

Eu nu am crezut o iotă din ce a scris acea femeie! Aveam încredere în Dragu! Nu era așa, știam că mă iubește numai pe mine! Însă bărbatul meu s-a supărat foarte tare. Dar nu m-a certat, nu mi-a făcut scandal. Mi-a arătat mesajul. M-a lăsat să aleg. Era alb, ca ceara, la față. De atunci nu s-a mai purtat urât cu mine, știi că uneori, la nervi, îmi vorbea urât, atât mie, cât și copilului. Această întâmplare i-a deschis ochii. Era un semnal că trebuie să-și schimbe atitudinea. Și omul și-a schimbat-o.

 

Însă eu pusesem bani de-o parte pentru înaintare actelor de divorț. Eram hotărâtă! Nu-mi mai păsa.

Într-o zi, soțul meu a avut o întâlnire de afaceri în Constanța. A plecat de la 5 dimineața, singur. Era într-o vineri. Pe Cosmin îl dusesem la mama, așa că eram singură. Îmi bătea inima nebunește. „Mă duc la Dragu!”.

Biata de mine, așa credeam. Îmi și imaginam cum o să dau ochii peste cap în brațe lui, ascultând Queen și făcând, în sfârșit, dragoste. Ce idioată! Ce imbecilă!

L-am sunat ca proasta toată dimineața. Nu mi-a răspuns.  Am luat mașina și m-am dus la o benzinărie de pe DN1. „Poate mă sună înapoi!”. Am așteptat zadarnic. I-am trimis SMS-uri. Nimic. Nu se mai întâmplase niciodată să nu-mi răspundă. Mă luase frigul, dârdâiam, îmi venea să plâng, ba chiar am plâns. Stăteam în benzinăria aia, ca o caraghioasă, bând a patra cafea.

Pe la prânz, m-am întors acasă. Înfrântă, terminată. Asta și meritam!

Am vorbit abia spre seară. Cică avusese telefonul dat pe „silent”. Așa, brusc, nu? Atunci am simțit că se întâmplă ceva.

Apoi, m-am împrietenit (tot pe FB) cu  o persoană care îl cunoaște foarte bine. Mi-a povestit că e foarte neserios, că așa face cu toate femeile pe care le place. Cum vede una mai frumoasă pe Facebook, îi cere prietenia și,  a doua zi sau a treia, se și întâlnește cu ea, indiferent dacă ea e căsătorită sau locuiește la Târgu-Mureș.

„Sper că nu-ți trece prin cap să divorțezi din cauza lui!? Te văd fată serioasă, cu capul pe umeri! Nu-ți distruge familia pentru unul ca el! O să-ți treacă! Încearcă să mai amâni divorțul, și ai să vezi cum Dragu al tău o să dea înapoi…Mai vorbim după o lună de zile și ai să-mi dai dreptate. Știu că nu-ți mai iubești soțul, te înțeleg perfect, dar zici că s-a schimbat, că nu vă mai jignește și ăsta e un punct câștigat. Mergi mai departe, uită-l pe Dragu!”

Doamne! Mi-au rămas cuvintele în gât. Am crezut că n-am aer. Mă sufocam. Parcă mă lovise cu măciuca în moalele capului. Cum e posibil? CUM? Plângeam în hohote, te rog să mă crezi, Dana! Eram distrusă!

În noaptea aia n-am închis ochii. Hm. Nu era singura în care nu dormisem din cauza lui! Am umplut perna cu lacrimi, ca o imbecilă.

A doua zi m-am apucat să caut printre prietenele lui, pe Facebook. Persoana care mă avertizase avea dreptate! I-am citit și unele postări. Abia acum începusem să înțeleg cine este Dragu în realitate.

L-am sunat. Am avut o discuție aprinsă cu el. Era la cabinet și pacientele încă nu veniseră. Țipa la mine, efectiv. Țipa! El, care spunea că numai la mine se gândește și că mă iubește, de nu mai poate!

„Ne mai vedem?”, l-am întrebat – găină îndrăgostită.

„NU!”, a fost răspunsul, ca o ghilotină. „Nu vreau să ne mai vedem, până nu vei divorța! Și să știi că nu vreau să divorțezi pentru mine, ci pentru tine și copilul tău! Vouă o să vă fie mai bine singuri. Trebuie să faci ceva pentru tine! Eu nu pot să fiu amantul tău, nu merit asta! E umilitor pentru mine să fiu un amant, să mă ascund. Nu vreau să mă mai ascund!”

Cum a putut fi atât de crud? El, care mă iubea. Care mă săruta cu atâta pasiune. Doamne, ce bine săruta, ce buze minunate avea! Mi-e dor de el și acum când scriu! Cum? De ce? Nu se poate! Cum să nu ne mai vedem?

Iar am plâns. Am închis telefonul și m-am dus în baie. Am dat drumul la apă, să nu mă audă nimeni, și am plâns o oră. Vreo două zile am fost ca nebună! N-am mâncat nimic, n-am băut nici apă. În viața mea n-am suferit atât! Pentru nimeni! L-am iubit pe omul ăsta! Patru luni de zile l-am iubit ca o turbată. Îl iubesc și acum. Cred că, dacă m-ar chema acum la el, imediat m-aș duce.

Știu că o să crezi despre mine că sunt o ființă slabă, fără verticalitate, o banală printre miile de femei banale care divorțează pentru…că s-au îndrăgostit. Eram cât pe ce să divorțez. M-am răzgândit.

Am s-o fac, dar nu acum. Nu merită să trăiesc cu un om pentru care nu mai simt nimic. Nu e corect nici pentru el, nici pentru copilul nostru, nici pentru mine.

Totuși, am învățat ceva din toată întâmplarea asta, care mi-a dat viața peste cap și mi-a răscolit sufletul. Niciodată, pentru nimic în lume, n-aș mai face ce am făcut!!! Prea multă durere mi-a adus această relație! Eu i-am pus inima în palme. Dar el n-a avut nevoie de așa ceva. Dragu caută altceva. Nu va găsi niciodată ce caută. Și nu va fi fericit, pentru că nu are răbdare! E prea grăbit. Ăsta e blestemul lui. A trecut pe lângă dragostea adevărată, a atins-o puțin, apoi, pentru că n-a putut-o avea rapid, cum dorește, a fugit…

Cu asta se va alege. Cu fuga. E mai sănătoasă, chiar dacă e rușinoasă.

Mădălina

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.