Albinele din suflet

La început a fost doar una capie. Bâzâia ca o nebună neștiind unde și cum să se așeze prin bucătăria sărăcăcioasă de bloc comunist. Apoi au venit mai multe, chemate […]

La început a fost doar una capie. Bâzâia ca o nebună neștiind unde și cum să se așeze prin bucătăria sărăcăcioasă de bloc comunist. Apoi au venit mai multe, chemate de ea. Din ce în ce mai multe. Bâz-bâz, bazzz, beez, biiiizzz.

Toată ziua cântau și agitau în roi.

Ba pe perdeaua din bucătărie, ba pe capacul de la oale, de parcă toată casa ar fi fost a lor. Până și-au găsit un loc bun.

Nea Pompiliu s-a scărpinat nițel în chelie, unde îl deranja un gând ciudat și a zis:

-Io nu le omor și nici nu le gonesc. Sunt ființe. Mi-e milă.

Și s-a dus în sufragerie. Începea Star Treck și nu voia să rateze nimic.

 *****

Azi așa, mâine așa, s-a umplut cămara cu albine, albine adevărate. Își făcuseră un stup în gura de aerisire a blocului, între cămară și exterior. Bâzâiau vesele de dimineață până seara.

-Poate fac și miere, punem acolo un tubuleț, un borcan, și așteptăm, i-a zis Elena, nevastă-sa.

-Daaa. O să avem mierea noastră, de bloc.

Au trecut luni de zile de atunci. Văzută de jos, intrarea din stupul de la etajul doi era neagră-neagră. Roiul de albine părea atașat de carnea blocului 110, din cartierul Militari.

Nea Pompiliu se obișnuise cu ele. L-au înțepat de sute de ori, dar nu-l deranja asta. „A venit una si m-a pișcat de picior. Mi-a fost milă de ea, pentru că albina moare după ce înțeapă. Am certat-o, mă proasto, de ce n-ai fost atentă? Dar deja murise…Iar eu am făcut o alergie, pentru că m-am umflat rău la față, arătam ca naiba.”

Vecinii însă nu prea le iubeau, ba chiar unii dintre ei i-au zis bărbatului să astupe aerisirea și să omoare albinele.

-Haidi, bre, nea Pompi, că ne intră în casă, ne ciupește copiii dă față, dă-o dracu` dă comedie!, i-a strigat vecinul Gore, șofer pe o dubă albă.

-Are dreptate, Gore, bre! Da` dă-le foc, nene, pune-le insecticid, suferă tot blocu` pentru albinele lu` matale? Dă-le-n Paștele mă-sii, că e periculoase!

….Mai departe veți putea citi în volumul POVESTIRI DIN BUCUREȘTI, care va apărea în curând la editura Cartea Românească.

 

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.