Diana și Gabriel: inovatorii ceramicii de Horezu

Tradiția olăritului este milenară pe teritoriul țării noaste, iar memoria populară păstrează vie diversitatea obiectelor create din lut: farfuriile, cănile, ulcioarele străchinile, toate nelipsite din gospodăria tăranului, a orășeanului, obiecte […]

Tradiția olăritului este milenară pe teritoriul țării noaste, iar memoria populară păstrează vie diversitatea obiectelor create din lut: farfuriile, cănile, ulcioarele străchinile, toate nelipsite din gospodăria tăranului, a orășeanului, obiecte care au fost daruri obișnuite pe la nunți, botezuri și pomenile celor răposați.

În satul tradițional, olarul este singurul deținător al informației privind întregul proces de prelucrare a lutului, de scoaterea lui din „lutărie”, până la arderea vasului. Meșterul interacționează în activitatea sa cu trei elemente vitale: pământul, apa și focul, pe care le stăpânește ca un demiurg.

Prima dată, artista Diana Maria Popescu a văzut la meșterii din Horezu cum se fac oalele din lut și a rămas fascinată. Asta s-a întâmplat în urmă cu vreo 15 ani. A fost clipa în care a știu că asta va face de acum încolo. De la ei a învățat totul și cum se frământă lutul, și cum se formează o farfurie ori un ulcior, cum se pictează. Tot!

„Eu lucrez ceramica din anul 2000. Părinții mei nu au legătura cu arta tradițională, cu ceramica, dar mie mi-a plăcut foarte mult. Am avut șansa să fiu ucenica unui ceramist foarte bun, Sorin Giubega. De la dumnealui am învăţat. Ca să reuşeşti trebuie să îţi placă mult ceea ce faci, să fii creativ, să pui pe farfurie ce simţi mai frumos, să o faci ca pe o parte din tine. Doar e creaţia ta! Câţiva ani după aceea am lucrat cu familia Bâscu, Leonida şi Gheorghe, din Horezu. Acolo am găsit libertatea de a-mi pune gândurile pe farfurii, aşa cum simţeam. Lucrând cu familia Bâscu mi-am perfecţionat tehnica, am învăţat de la ei totul despre ceramică, dar şi cum se trăieşte frumos.”, mi-a mărturisit Diana Popescu.

O privesc cum pictează o farfurie de 14 centimetri. Tac. Admir. Mă minunez. Precizie și armonie. Culorile fug una după cealaltă, se îmbrățișează, se strâng în ele însele, se sărută. Farfuriile sunt frumoase ca și Diana și, nu știu de ce, parcă îi împrumută din trăsături. Brun din sprâncene, verzui din ochi, albul din piele…Recunosc, modele ca ale ei nu am văzut pe nicăieri. Sunt unice!

revista 13

Diana si Gabriel, Horezu.

Și cum o fată ca ea nu putea fi singură printre oale și ulcele, alături îi stă logodnicul, Gabriel Dogaru pe care l-a cunoscut, nu în Horezu, cum am fi tentați cu toții să credem, ci în…Germania. Prima dată, el i-a văzut creațiile și a rămas uimit. „He, he!, și-a zis el în gând. Probabil că cine face asemenea frumuseți trebuie să arate foarte bine!”

Și nu s-a înșelat. Când a văzut cine este autorul farfuriilor, bărbatul a simțit că Diana este femeia vieții lui.

„În anul 2012 am plecat în Germania în locul mamei, pentru trei luni. Dar nu a fost așa, am rămas doi ani. Între timp l-am cunoscut pe Gabriel și, împreună, am decis să ne întoarcem în România să ne trăim visul. Întotdeauna mi-am dorit să am afacerea mea. Și am reușit. Visul era doar al meu la început…Apoi Gabriel a zis că și el s-a îndrăgostit de dragostea mea. Adică de ceramică…(râde!). Și vremea a trecut frumos, am început să participăm la multe târguri de meșteri, evenimente, expoziții, Cocoșul de Horezu, târguri de meșteșugari din toată țara, în Sighișoara, la Castelul Bran, în Tulcea, Pitești, București, Vâlcea, la Târgul de Turism al României, etc. La târgul de la Sibiu am primit Diploma de excelență pentru inovarea ceramicii.”

Se zice că apa, vinul sau laptele, băute direct din cănile de pământ, au un gust mult mai bun decât dacă ar fi băute din pahare de sticlă sau căni din metal. Este adevărat și, dacă nu ați făcut lucrul acesta până acum, e timpul să încercați, până nu dispar de tot oalele de lut. Pentru că olarii adevărați din România sunt din ce în ce mai puțini, din păcate…Cei bătrâni s-au dus, cei tineri pleacă în străinătate, pentru un trai mai bun. Roata rămâne singură, uitată într-o magazie. Diana și Gabriel, însă, fac parte din acei oameni luptători care nu abandonează acest meșteșug milenar și vor să-l ducă mai departe. Și atunci când dragostea se întâlnește cu tradiția, munca și lutul, se naște o minune de farfurie care poartă cu ea culorile sufletului și energia meșterului care a frământat-o.

„Primul gând în ale ceramicii create de noi a fost: calitate și finețe!, spune Gabriel. Am decis să folosim cele mai bune materiale: vopsea, lut, glazură. La a doua ardere a obiectului, folosim glazura ecologică, care permite clienților să folosească farfuria, cana sau ulciorul și pentru uz gospodăresc, nu doar decorativ.

Culorile fiind naturale, obiectele noastre se por folosi la fel ca porțelanul, numai că ceramica de Horezu este făcută manual, ceea ce îi oferă un farmec aparte. Ceramica de Horezu este înscrisă pe listele patrimoniului UNESCO, alături de Mănăstirea Hurezi.

Este un meşteşug popular cu rădăcini adânci pe aceste meleaguri, iar olăritul a devenit emblema localităţii Horezu. Noi doi am vrut să aduce ceva în plus acestor creații, să reînviem poveștile copilăriei, de aceea multe dintre farfurii sunt pictate de Diana cu personaje de basm, motive de inspiraţie zoomorfă: cocoşul, fluturele, rândunelele, coada de păun, vegetală: pomul vieţii, spicele de grâu, frunze, flori, vrejuri şi geometrică: cercuri, spirale, linii concentrice, linii curbe, linii drepte, linii frânte, punctul. Formarea vasului este o operațiune aproape magică. Dovedește talentul unui olar adevărat.”

Farfuriile celor doi olari își deapănă în șoaptă poveștile colorate. Cercul, valul, spirala simplă sau cochilia se găsesc pe mai toate vasele de Horezu. Ele semnifică simbolul solar, veșnicia. Aceste semne sunt protectoare, binefăcătoare, ajută familia. Rombul împărțit în patru, cu un punct pictat în fiecare spațiu, reprezintă câmpul și însămânțatul.  Ca și cercul, care înseamnă perfecțiunea, roata vieții, soarele, crucea – simbolul fundamental al culturii universale – apare pe vasele ceramice de nuntă. Crucea apără mirii și îi ajută să dea naștere copiilor sănătoși. Și, apropo de tineri însurăței. Diana și Gabriel au creat o farfurie specială destinată mirilor. A fost ideea ei, 100%.revista 13

„Ne-a contactat un tânăr care urma să se însoare cu aleasa inimii lui , pe care el o alinta „Țuc-magic” și dorea să-i ofere un cadou unicat, s-o impresioneze. M-am gândit să-i fac o farfurie de Horezu, pictată manual, cu un orificiu mic în mijloc, pe unde să poată intra o fundiță tricoloră cu inelul iubitei. I-a plăcut foarte mult, iar mireasa a fost extraordinar de încântată! Când le-am văzut bucuria din ochi, am înțeles că am realizat un lucru bun. Și am fost fericită.”

Dana Fodor Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.