Despre tatăl meu

Tata m-a ajutat mereu și mi-a cumpărat tot ce am vrut în viața mea. Îl iubesc mult, dar nu-i spun. Știu că, uneori, ce îmi doresc eu nu e bine. […]

Tata m-a ajutat mereu și mi-a cumpărat tot ce am vrut în viața mea. Îl iubesc mult, dar nu-i spun. Știu că, uneori, ce îmi doresc eu nu e bine. Și e greșit. Dar nu mă pot stăpâni.
Tata m-a învățat să cânt la chitară clasică și m-a învățat lucruri bune.

Când eram mai mic 2-3 ani, stăteam mai mult cu tata. Făceam grătar, mă jucam și nu eram cuminte. Îmi amintesc că de fiecare dată când făceam un grătar sau când venea cineva la noi, eu o supăram pe mama, nu eram cuminte. Îl supăram și pe tata, eram foarte rău, dar acum m-am mai maturizat.
Tata vrea să cântăm împreună la chitară și îmi zice să-l învăț și pe el la vioară. El crede că ar putea să învețe și vioara, dacă a făcut chitară. Mi-a spus:

„Eu te-am învățat să cânți la chitară, acum învață-mă și tu la vioară!”

Chiar aș vrea să-l învăț, dar dacă eu am reușit în doi ani să ajung așa, la nivelul meu, și am mai sărit pe niște exerciții, pentru ca mi-am dat seama de ele cum erau, poate și el să facă același lucru. Dacă vrei, și îți place, e bine.
Dar e greu să fii ca un profesor, la opt ani și ceva.

By Andrei Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.