Ioana Radu: „Romanța e sufletul românesc pe note muzicale”

MEMORIA CULTURALĂ I se spunea “Regina Romanţelor”, pentru că nimeni nu crezuse cu atâta tărie şi sinceritate în poezia şi viaţa romanţei. Glasul Ioanei Radu avea în el ceva din […]

MEMORIA CULTURALĂ

I se spunea “Regina Romanţelor”, pentru că nimeni nu crezuse cu atâta tărie şi sinceritate în poezia şi viaţa romanţei. Glasul Ioanei Radu avea în el ceva din viorile lumii.

Povestea vieţii celei care a dat viaţă pe scenă romanţei şi a altor cântece populare din folclorul românesc autentic a început într-o zi de 17 februarie, la Craiova, şi a luat sfârşit în 19 septembrie 1990, la Bucureşti.

Până să devină cunoscută cu numele de afiş, se numea Eugenia Braia, iar toţi ai casei îi spuneau Jana. Şi-a trăit copilăria în Craiova, în casa de piatră cu prăvălie din strada Sineasca. Tatăl său, funcţionar în armată, avea şi o crâşmă unde cântau marii lăutari ai vremii. Lumea venea pentru că ţuica era pe bani şi murăturile gratis.

“Tu taci!…Cânţi prost!… Scârţâi ca roata fântânii,” îi spuneau fraţii mai mari, iar Jana, neavând altceva de făcut, fluiera melodiile auzite de prin vecini, de prin târg sau de la călătorii ce poposeau la crâşmă şi își aştepta rândul la cântat. “Cântecul pornea din mine şi din mintea mea de copil răsfăţat, ziceam că acolo e izvorul”, povestea ea. Toată copilăria şi adolescenţa ei nu s-a visat cântăreaţă, ci învăţătoare, apoi toată viaţa s-a dedicat cântatului şi brodatului.

Se căsătoreşte cu profesorul de muzică Romeo Rădescu şi descoperă “jucăria” vremii care uimea lumea, un aparat mic cât o farfurioară la care se auzeau cântece şi se numea galenă, un fel de strămoş al radiolului. Aude şi învaţă tot repertoriul cântăreţilor Jean Moscopol, Cristian Vasile, Ion Fernic, dar cel mai mult îi plăcea Maria Tănase.

Iubea liniştea, apele, pădurea şi romanţa. Cu un geamantan şi o galenă se plimbă cu soţul său prin Tg.-Jiu, Drăgăşani, Calafat, Galaţi. Vede locuri, cunoaşte oameni noi. Invitaţi prin casele altora, cântă romanţe, pentru un pahar de vin şi o cină bună. Atât de săraci erau.

Prima rochie nouă, prima fotografie, emisiuni la radio, primele discuri

Norocul îi surâde la cumpăna dintre ani, când, în straiul ei de sărbătoare, cântă romanţe în casa lui Conu Florea şi primeşte mulţi bani. Pleacă la Bucureşti, cu gândul de a o întâlni pe Maria Tănase şi poposeşte la Restaurantul “Coşna” unde cânta Petre Alexandru. Acolo repetă cu orchestra, alături de Fănică Luca, Miţa Fieraru, Zavaidoc, Maria Lătăreţu, cu siguranţa omului ce-avea meseria în sânge. Câştigă primii bani.

Cu inima în batistă şi vocea plecată în pustiu de emoţie” a concurat alături de alte 800 de candidate, în faţa unei comisii mari, ia printre membrii erau şi Rogalski şi Filionescu.  “Am cântat şi liniştea a încremenit în studiou, iar membrii orchestrei au rămas ca-n poză”. La final, pe listă, erau Ioana Radu şi Eugenia Nedelea (Rodica Bujor), selecţionate pentru înregistrări. Tot atunci, Ion Filionescu, pianistul lui George Enescu, îi propune pentru afiş şi nume de radio pseudonimul Ioana Radu. Era frumoasă şi fotogenică. Primul angajament îi aduce prima rochie nouă, prima fotografie. Broda şi cânta, apoi îşi vindea broderiile unui artizanat. Divorţează de Romeo.

Petre Alexandru i-a deschis drumul spre radio şi i-a prezentat-o într-o seară la “Cărăbuş” pe Maria Tănase, care îi devine model în cariera sa. A înţeles de la e, că tot meşteşugul sublim constă în farmecul şi puterea rostirii.

În 1936, artista avea trei emisiuni la Radio Bucureşti unde cânta muzică populară şi romanţe. I se oferă primul contract, la restaurantul “Azuga”, de la Ploieşti. Contractul prevedea onorariu,  maşina de serviciu, 5 mititei pentru căţeluşa sa, iar cântăreaţa trebuia să umple cu lume grădina. După concursul radio, succesul de la Ploieşti, urmează înregistrarea la casele de discuri. “Inimă, de ce nu vrei să-mbătrâneşti?” „Te rog să uiţi că te-am iubit”, “Cine mi te-a scos în cale”, „La umbra nucului bătrân” sunt câteva romanţe celebre din al său repertoriu.

La restaurantul “Motanul negru” a venit să o asculte Yehudi Menuhin. La magazinul “Muzica”, din Bucureşti, l-a întalnit pe Gilbert Bécaud care venise sa cumpere discuri cu muzica ei. La restaurantul “Cina”, l-a cunoscut pe violonistul David Oistrach.

Căsătoria şi turneele

Eugenia Braia, fata care fluiera cândva, devenise celebra Ioana Radu care a cutreierat potecile ţării până la cele mai îndepărtate sate dintre munţi şi văi. Cobora dintr-un tren şi urca în altul, apoi a colindat România cu o dacie. Schimba scena, decorul, oamenii, îşi îmbogăţea repertoriul. Cel mai lung turneu prin ţară l-a făcut cu Grigore Vasiliu Birlic şi Dinu Bădescu. Ioana cânta romanţe, actorul electriza sala la o simplă trecere, iar tenorul cânta o arie dintr-o operă.

De-a lungul carierei sale, pe lângă Maria Tănase, a avut model şi pe Ymma Sumak, o cântăreaţă africană cu un ambitus nemaiântâlnit, ce imita păsările cerului şi dihaniile junglei. A susţinut două concerte la Bucureşti.

A fost invitată de Nicolae Iorga la şcoala lui de vară de la Vălenii de Munte. După ce a cântat, la plecare, profesorul i-a strâns mâna şi i-a spus: “parcă vocea dumitale e tot de pe-aici, de prin Vălenii de munte, că e curată, precum apa de izvor”. Maria Filotti, George Calboreanu şi George Vraca şi-au sărbătorit ziua de naştere numai la restaurantul unde cânta artista. Colegi de scenă, de pahar şi intenţii haioase i-au cerut să cânte numai la masa lor. „Nu singurătatea e legea vieţii! În orice cântec, unul îl caută pe celălalt – spunea adesea cântăreaţa. „Se caută ca hulubii. Astfel, dorul aprinde focul inimii şi neliniştea, o umbră care ţi-e alături oriunde te-ai duce”. Când se recăsătoreşte cu Spirescu-Olteniţa, actorul George Calboreanu îi cunună. Virtuozi ai arcuşului vremii i-au făcut nunta ca-n poveşti.

Cu George Enescu prin spitale, în vreme de război

Războiul a intrat în toate casele şi a întunecat sufletele. În bezna lui, se mai cânta pentru unii, se mai dansa pentru alţii, prin Bucureşti. Lăutarul Grigoraş Dinicu a prezentat-o lui George Enescu: “Glasul dumitale face minuni, pe care le doresc şi viorii mele. Soldaţii te-aşteaptă cu nerăbdare… Le-ai pătruns inimile…. Asta înseamnă talent! Tot acest cântec, care a dat curaj în război celor răniţi, i-a dat şi ei, atunci când pe patul de spital nu mai vedea înainte decât bezna unor nopţi fără sfârşit”…. Apoi au cântat împreună prin spitale pentru răniţi.

„Cântecul tămăduieşte bolile sufleteşti cu răul venit din noi, dar pe cele din afară cu miez de cucută intrate viclean în carnea noastră, nu le poate birui cântecul cules din inimi pentru inimi”. Cu acest gând, Ioana Radu cântă pe scena cinematografului “Moşilor”, aflat cândva în apropierea Teatrului “Metropolis” de azi, într-o trupă cu lăutari celebri. A cântat romanţe şi tangouri, în pauzele dintre schimbarea rolelor, pe scena fără decor, fără lumini şi cortină, pentru a ajuta actorii. ….

de Monica Andrei

Citiți în Ziarul Metropolis

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.