Povești urbane despre ouă

Era de un Paști, prin 1978 sau 79. Bunica paternă trebăluia prin curte, și dondănea întruna despre jocurile din copilăria ei, crezând că o ascult. De fapt, cred că nici […]

Era de un Paști, prin 1978 sau 79. Bunica paternă trebăluia prin curte, și dondănea întruna despre jocurile din copilăria ei, crezând că o ascult. De fapt, cred că nici nu-i păsa dacă rețin ceva din vorbele ei, îi plăcea doar să se audă, să-și amintească.

Eu, cu o ureche la ea și cu un ochi la prietenul meu, Samy (care „opera” cu un ac ditamai gândacul – avea peritonită, trebuia salvat!), încercam să înțeleg ce tot vrea „maia” să spună.

-Dănuță, zicea ea, când eram ca voi, a doua zi de Paști ne jucam de-a scăruța.

-Ce scăruță?, întreba Samy dintr-o dată curios. (Gândacul nu mai prezenta interes, decedase subit pe masa de operații.)

-Scăruța și ouăle roșii.

-I-auzi! Cum e jocul ăla, poate îl face și noi!

-Păi, un copil punea un ou roșu pe o scăruță făcută din doi jipi de cucuruz…

-Ce-i ăla cucuruz?

-Porumb.

-Da` jipii?

-Cocenii de le cucuruz, din ei făceam scăruța…

-Aha.

-… un copil punea ou` pe scăruța asta și-l lăsa să se rostogolească la vale, în jos, până se oprea undeva. Dup-aia, venea alt copil, cu ou` lui și-i dădea drumul.

Dacă ouțele se loveau între ele, ăla de arunca ultimul ou le lua pe amândouă. Dacă nu se ciocneau, veneau și alți copii cu ouăle lor, să-și încerce norocul. Lăsau câte un ou roșu pe scăruță, până umplea curtea. Tare fain era jocu` ăsta. Ne îndopam cu ouă, duceam și acasă. Era sărăcie p-atunci…

Ei, ne-am apucat și noi să ne jucăm scăruța. M-am dus acasă și am adus un castron cu ouă colorate, am luat și de la bunică-mea. N-am avut jipi de cucuruz, dar a construit Samy ceva din niște crenguțe de vișin.

Poc, poc, poc, făceau ouăle care se rostogoleau prin toată curtea.

Aaaaah! Calamitate! În ziua aia, Samy mi-a luat 17 bucăți. Turbam.

Maia râdea de mine:

-Ți-a făcut-o ovreiașu`, Dănuță! Ai rămas fără ouă. Ha! Ha! Ha!

Dana Fodor Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.