Scrisoare de la Neluțu cel trist

Sunt un bou! Un cretin cu ochelari. Merit să fiu lovit cu pietre. Dar din alea colțuroase și mari. Am făcut multe rele în viața mea: mi-am înșelat nevasta de […]

Sunt un bou! Un cretin cu ochelari. Merit să fiu lovit cu pietre. Dar din alea colțuroase și mari. Am făcut multe rele în viața mea: mi-am înșelat nevasta de mii de ori. Mi-am înșelat amantele. M-am înșelat pe mine. Am mințit și m-am prefăcut. O să-ți povestesc. Dacă vrei, publică tot. Oricum nu mă cunoaște nimeni. Am momente când nici eu nu mai știu cine sunt.
Mesajul ăsta e un fel de spovedanie. Nu știu. Mă răcoresc. Prea mi-e scârbă de mine. Poate învață și alți bărbați din pățaniile mele. O să fiu cât se poate de concis. Ștergi doar ce consideri tu că e aiurea și în plus.
Pe scurt despre situația mea socială:
Am 50 de ani, dar arat mult mai tânăr, sunt frumos, mă simt de 30, inginer mecanic, îmi plac femeile și vinul fără apă, asta se vede din toată viața mea. Am făcut multe meserii până am terminat facultatea, am fost și electrician și taximetrist, și DJ, dădeam discotecă la mine în localitate, filmam pe la nunți și botezuri, n-am dus lipsă de bani niciodată. Acum sunt patron, am o firmă de transporturi, plimb marfă prin Europa, sunt boier.


Sunt căsătorit de 30 de ani cu o femeie de treabă, dar pe care n-o mai iubesc. N-o mai iubesc de mult, nici nu știu de când. Dar e mama copiilor mei, am trei, doi băieți și-o fată, Loredana lu` tăticu`, ea e sufletul meu. (Ea și…o femeie care mi-a pus capac la viață! Of! O să vezi mai jos în mesaj.)
Am înșelat-o pe nevastă-mea, săraca, de nu mai știu câte ori. O mințeam non-stop, ba că am o cursă specială, ba că mă duc la vărul meu Lică de la Titu (aveam vorbe cu el înainte, la telefon, să nu mă dea de gol!), ba îi ziceam că am o întâlnire cu avocata firmei (chiar aveam, dar pe lângă acte, mă „semnam” și la ea pe pulpe, dacă mă înțelegi…).
He, he. Am avut acum ceva ani o amantă, era șefă de bancă, o bunăciune, măritată, avea și-un copil. Era superbă! Am făcut amor la mine în mașină, pe câmp, la malul mării, am iubit-o tare mult. Avea niște ochi verzi, minunați. Trei ani am fost împreună. Când mă întorceam la idioata mea de nevastă (care devenise foarte suspicioasă, mă controla peste tot), mă apuca groaza. Făceam comparație fără să vreau între Delia (bancherița mea) și ea…Mare tâmpit și eu să fac comparații! Deliuța avea picioare fine, de gazelă, cu niște degețele de copil (purta 36 la pantofi, i-am cumpărat niște cizme odată, ah, ce bine îi veneau!). Dar ce mâini avea Delia! Ce degete lungi, ce unghii frumoase, îngrijite! Și mă uitam și la nevastă-mea. Doamne! Carabe, șalupe, cu monturi, oribile! Mă zgâria în pat cu călcâiele ei de țărancă. „Mai repară-ți femeie crăpăturile alea!”, îi ziceam!! Du-te la salon, la cosmetică, fă dracu` ceva!”, așa îi ziceam. Ea țipa la mine: „Dă-mi bani!”. Îi dădeam. Dar a doua zi, venea coafată, cretina naibii, și vopsită ca o pațachină. Ce îi ziceam eu să facă și ce făcea ea?
Am mai vorbit cu Deliuța. Mereu o sun de sărbători, ne mai vedem când trec prin orașul ei, mai facem amor la hotel, dar nu mai e furtuna aia ca la început. A trecut. Am rămas prieteni. Ea e la fel de frumoasă.
Așa că eu am trăit într-un parteneriat domestic cu Vasilica. Am suportat-o de dragul copiilor. Ca s-o împac, mă prefac mereu că o iubesc, mă îmbăt și atunci sunt mai flexibil, îi spun declarații, ea mă crede, îi cer iertare, fac ce vreau din ea, mă prefac că sunt bolnav, duc mâna la piept, ah, mă doare, am un cuțit…etc. Ea crede! Îi cumpăr de toate: haine, florile ei preferate, înghețată, bijuterii. Am încercat s-o schimb un pic, dar e greu, nu poți face din păpădie un crin imperial! N-ai cum.
Odată am înșelat-o porcește. Mă supărase cu ceva, n-are importanță cu ce, era obraznică rău. Am chemat niște prieteni la noi, la căsuța de la țară, avem o viluță frumoasă pe malul unui lac. Eu pusesem ochii pe nevasta unui tovarăș de-al prietenului meu, prima dată o văzusem. Simpatică, arzoaică. Am băut, am mâncat, am dansat, ne-am distrat. Era și nevastă-mea, ca de obicei, moț. Se credea interesantă și frumoasă, dar când scotea câte o vorbă, pac și prostia. Nu se uita nimerică la ea. Morocănoasă, făcea bot, simțea ea că nu e în regulă. Dar tot am păcălit-o. Am iubit-o pe Nicoleta acolo, într-un boschet romantic. Idioata ne striga să venim la masă, noi…aveam de lucru.
*****
În 30 de ani s-au strâns multe femei în viața mea. Blonde, brunete, cărunte, roșcate. Dar nu m-a dat niciuna peste cap ca…asta pe care am cunoscut-o acum. O fi și vârsta, o fi și boala (am un diabet nărăvaș, pot să crăp oricând).
Să-ți mai spun ceva depre nevastă-mea. Am iubit-o la început, când am cunoscut-o, să nu crezi că sunt chiar așa de nenorocit. Am iubit-o. Pe cuvânt! Eram tânăr și diliu, 20 de ani. Ea avea 17, cam provincială, așa, mai de la țară, nu ca mine, care m-am născut în capitală de județ și mă credeam mai șmecher. A fost fată mare, dar când m-a zărit, era leșinată, avea nevoie de un bărbat, nu mi-a rezistat. I-am pus-o din prima, făceam ce doream din ea. Așa am făcut mereu. Atunci mi s-a părut că e frumoasă. Așa e când te amorezezi la 20 de ani. Acum îmi dau seama că mi-a trecut. Era frumușică pentru că avea 17 ani, era tânără. Acum s-a urâțit, s-a strâmbat, i s-au înfundat ochii-n cap (uneori mă uit l ea noaptea, când doarme, și parcă văd un cap de mort! e groaznică!, buze subțiri, gura mare, nasul lung…ce dracu oi fi văzut le ea?). Bașca realizez pe zi ce trece că-i și tâmpită, toată ziua zgâiește ochii la telenovele și scrie într-un caiet (și pe Facebook) citate din astea: „Viața merită să fie trăită cu iubitul tău!” , „Sunt bună la suflet, dar dacă mă rănești, ferește-te!” sau „Bărbatul perfect e ăla care ar putea fi cu orice femeie din lume, dar alege să fie cu femeia pe care o iubește. Bărbatul perfect e al meu.” A, și să nu uit: e și agramată.
Mi-e greață când văd ce face, dar tac ca un nemernic, pentru că gândul meu fuge în altă parte, în brațele altcuiva. Plus că pune poze în public cu mine și cu ea, pe Facebook și pe Netlog, în timp ce ne sărutăm, ne îmbrățișăm, i se vede și limba, e dobitoacă rău și s-a înconjurat numai de prietene la fel de proaste și nebune, care o încurajează. Totuși, are 47 de ani, i-am zis: „Mă, Vasilico, sunt și eu cineva, am angajați, contabilă, avocată, mă faci de căcat, nu mai pune poze cu noi doi, așa intime!” Crezi că m-a ascultat? Nu.
Până și prietenii au râs de mine: „Băăă, Neluțule, băă, mâine-poimâine ești bunic, nevastă-ta bunică și vă lingeți pe bărbi, așa ca-n liceu, ce dracu, bă, ai păr alb, zi-i și tu că așa ceva nu se face-n public!” Mi-a venit să intru-n pământ de rușine. Când i-am zis să scoată pozele alea, mi-a făcut scandal.
Mvai, s-a supărat, a trântit cu farfuriile prin casă, a spart, mi-a cerut parola de la contul meu, să vadă cu cine vorbesc în privat, mi-a cerut și telefonul…Isterii de femeie nebună! Păi de ce crezi că mi-am căutat liniștea atâția ani prin alte așternuturi?
Vasilica n-are școală multă, a făcut o profesională de tâmplărie, dar e harnică și prostuță, tocmai bună de nevastă. Când am început să gust din viață (și ea era gravidă cu primul meu băiat) mi-am dat seama că femeia înseamnă și altceva. Am citit mult și am încercat să-mi educ copiii la fel, să nu semene cu ea. Și cred c-am reușit. Măcar la ei.
*****
Dana, dacă nu mi s-ar fi întâmplat o…nenorocire, acum un an, nu ți-aș fi scris. Nenorocirea e că m-am îndrăgostit de…cine nu trebuia. Dar de câte femei nu m-am îndrăgostit eu?
Am văzut-o pe Facebook. De fapt, i-am văzut pozele. Parcă m-a lovit cineva cu sapa peste ochi. Am iubit-o din prima clipă. Mă sufocam dacă nu îi vizitam pagina într-o zi. E cântăreață de muzică populară și mie mi se pare că e cea mai frumosă femeie din lumea lumilor. Probabil că ea e blestemul meu. E singura care…nu mi-a intrat în pat. Singura! O iubesc ca pe un copil, sunt terminat după ea, jur pe ce am mai scump. I-am cerut prietenia acum un an, mi-a acceptat-o, era foarte distantă la început, apoi i-am scris mesaje private. Am ademenit-o un pic, dar ea nu e ca celelalte. Mi-a povestit câte ceva din viața ei, e căsătorită, are două fetițe și pare fericită. Pare, dar eu știu că nu e. M-am rugat de ea să ne întâlnim, dar m-a refuzat. Nu putea pleca nicăieri singură, avea turnee, concerte, contracte. „Nu vreau să-ți fac nimic rău, i-am zis. Doar să te văd în carne și oase, să dau mâna cu tine, să te ating…”- dar în sinea mea ziceam: „Ah, ce ți-aș face dacă ai fi singură cu mine, nebuno, parcă eu nu văd că mă dorești, că mă vrei? Nu te iubește nimerică, așa ca mine, cântăreațo! Aș mușca din tine, baby!”
Am vorbit la telefon de câteva ori și i-am spus că o iubesc. Ea a râs, râde frumos, m-a făcut nebun, cică nu e posibil să iubești așa!
Uite că e! Mi-a povestit că are probleme în căsnicie, că soțul o cam tratează de sus, dar ea l-a iertat, pentru că îl iubește sau l-a iubit, pentru că au copii, pentru că au bunuri materiale împreună, etc, etc.
Într-o zi, am urmărit-o. N-am mai putut. Am aflat unde locuiește și m-am dus acolo. Era cald, începutul lui iunie. S-a urcat în mașină și a dus fetele undeva, nu știu unde. Eu, după ea. Am claxonat-o, ea s-a enervat, nu știa că sunt eu. Apoi, am depășit-o și i-am făcut cu mâna. Am oprit lângă un parc, am parcat mașinile, râdea din nou, Doamne, ce frumos râdea, și am invitat-o la o plimbare pe malul mării. (Orașul ei e la mare). Am ajuns într-o zonă pustie. N-am mai putut și am strâns-o în brațe. M-a respins, dar zâmbea. Apoi, m-a luat ea pe mine. „Ce mi-ai făcut? Ce mi-ai făcut, dementule??? Vrei să mă omori?”, zicea, iar eu eram pierdut, tremuram, nu știam ce să zic, ce să-i fac…S-a lipit de mine și îi simțeam sânii fierbinți cum mă împung, nu purta sutien. Am vrut s-o sărut. Iar s-a ferit. Apoi m-a pupat copilărește pe buze și…a fugit. A luat o scoică și mi-a aruncat-o în cap. Râdea. „Pe onoarea mea dacă n-o răstorn aici pe plajă și…o mai las din mâini la noapte. Și nici atunci!!”, mă gândeam în clipa aia, dar numai când o priveam rămâneam paralizat. „Te rog să fii cuminte, Neluțule! Eu nu-mi înșel bărbatul.”, mă mângâia pe frunte.
„Dacă, Doamne ferește!, se întâmplă ceva, vreun necaz, divorț, o boală mortală ori accident și moare sau își găsește pe alta, poate va fi ceva între noi, dar așa, acum? Nu. Niciodată! Plus că ești însurat și tu, ai o nevastă, ai copii, ce naiba e în capul tău? Hai să rămânem prieteni!”
Eu tot insistam:
„Dar dacă nu ne-ar ști nimerică, ai face dragoste cu mine?”
Iar râdea:
„Crezi că-s de piatră? Băi, prostălăule, aș face, recunosc, aș face ca nebuna, îmi placi, dar nu e normal, nu e MORAL. N-aș fi eu. Hai, gata! Fii cuminte și încheie subiectul. E târziu. Mâine am repetiție.”
Mi se făcuse rău, mă dureau ouăle, erau ca de batal.
„Tu mi-ai schimbat viața. Mi-e inima numai la tine!”
Am condus-o cu greu la mașină. A plecat, era tulburată, se vedea pe fața ei. De atunci n-am mai văzut-o și simt că mi-a smuls cineva sufletul, inima…Mi-e dor de ea! Când nu mă vede cineva, plâng. Singura femeie pe care nu am avut-o. Unica. O iubesc. Am s-o iubesc până la moarte. A fost trimisă de Dumnezeu în viața mea, ca să mă salveze.
Pe bărbatul ei îl urăsc! Turbez numai când mă gândesc că o atinge, că o vede zilnic, că doarme cu ea…Vreau să-o văd și eu, să mă prefac în țânțar și să-i sug sângele iubit! Vreau să-i văd pijamaua! Vreau să-i fac o cafea, să-i fac de mâncare, iar ea să stea în pat și să mă aștepte. Sunt NEBUN, știu. Pentru ea aș lăsa totul. Mă topesc de dragul ei. Și când ajung seara acasă, dau cu ochii de ipochimenă. Îmi urcă glicemia, mi se face rău, am vomat în ultima perioadă de 12 ori.
Nu mă mai interesează nimic, nimic, dar anul trecut, în august, a aflat Vasilica, mi-a luat telefonul și a citit niște mesaje de-ale ei către mine. Foc și pară s-a făcut gheonoaia! A sunat-o pe femeie, i-a făcut mizerii pe internet, a amenințat-o cu moartea, i-a trimis un colet cu șobolani morți.Marea din sticla Vasilica a reacționat cum s-a priceput și ea mai bine, la nivelul ei de educație, ce pretenții să am?!
Vinovatul sunt eu, d-aia am zis la început că merit să fiu lovit cu pietre colțuroase.
Acum Vasilica mă șantajează cu copiii și cu divorțul. M-a pârât la toate rudele mele, a spus tuturor că am înșelat-o. Dar o văd că e mândră, o cunosc, se fălește că are bărbat frumos și cu succes la femei. Habar n-are de ce stau cu ea. Nici n-ar înțelege.
Simt că mă usuc, știu că plătesc pentru toate păcatele pe care le-am făcut față de ea, față de mama copiilor mei. Trebuie să aleg între copii și iubirea vieții mele. Am ales copiii. Dar gândul, și inima, și bărbăția mea sunt la ea…La singura femeie din viața mea.
Neluțu cel trist

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.