Bucureștiul, gâtuit de mafioți, parcagii și borfași

Fie că e zi de lucru sau de weekend, în apropierea cimitirelor, spitalelor, instituțiilor publice, în general, parcagii sunt o prezență nelipsită din peisajul citadin bucureștean. Această specie parazită, care […]

Fie că e zi de lucru sau de weekend, în apropierea cimitirelor, spitalelor, instituțiilor publice, în general, parcagii sunt o prezență nelipsită din peisajul citadin bucureștean. Această specie parazită, care se hrănește cu puținul lăsat mai mult în scârbă de șoferi, nu pare să aibă dușmani naturali.

Mai nou, unii dintre ei poartă borsete și au împrumutat atitudinea angajaților primăriilor.

Adoptă mersul, și chiar stilul de abordare a celor care în haosul traficului din București își caută disperați un loc pentru vehiculul la care plătesc taxe și impozite. Se apropie de portieră și-și cer cu tupeu „dreptul”. Poliția locală sau română îi ignoră. Am văzut asta în dreptul spitalului Matei Balș, unde, de ani de zile, aceeași gașcă de parcagii „lucrează” de zor. La fel se întâmplă la Gara de Nord și la Spitalul Municipal Universitar de Urgență…Locuri în care oamenii vin cu necazuri, de regulă.

Revista 13

Foto: Revista 13 Prezenți pentru tine!

În fața cimitirului Sfânta Vineri, aceleași personaje stau efectiv pe aceleași sectoare de trotuar, adjudecându-și locurile parcare amenajate de primărie. Parcă special din bugetul local s-au creat aceste refugii pentru ei, să aibă o sursă de venit (asta în afară de ajutoarele sociale!). Despre alte aspecte de ordin etic, nici nu mai poate fi vorba. Spre exemplu, parcagii folosesc minori de până în zece ani, ca să invite șoferii de pe carosabil în spațiile de parcare.  Azi, 24 aprilie, era un copil de clasa a doua, pe strada intens circulată și făcea semne șoferilor să parcheze la cimitir. De unde știu că era în clasa a doua? L-am întrebat!

Parcagiu-femeie (pantaloni albi) la spitalul Universitar de Urgenta. 24.04.2016.

Parcagiu-femeie (pantaloni albi) la spitalul Universitar de Urgenta. 24.04.2016.

Autoritățile sunt mai mult decât absente. Dar nimănui nu-i pasă. Doar când vin alegerile, se mai mișcă nițel. Atunci e bătaia pe os. Dar nu durează mult. Doar până își văd sacii în căruță.

Am văzut însă echipaje de poliție, la aceeași oră, în vecinătatea piețelor de cartier. Probabil, acolo sunt mai multe infracțiuni, iar ele, organele de ordine, trebuie să le vină de hac: pac, pac!

N-am zărit niciodată vreo autoritate a statului, vreun organ d-ăsta bățos, țeapăn, (să nu zic erect!) să-i ia la întrebări pe vânzătorii de încărcătoare pentru mobile, telecomenzi, capete de centuri de siguranță, ștergătoare de parbrize, flori, ace, brice și …popice, care încurcă circulația pe poduri (Grant), intersecții, (Băneasa Pod). De ce nu-i întreabă: „Mă, copii, de unde aveți voi marfa asta frumoasă?”

Hm. Era o idee. Cum să facă așa ceva poliția? Doamne ferește!

În centrul Capitalei, și nu numai, oriunde te-ai uita, vezi cel puțin cinci infracțiuni și șase contravenții pe oră. Dar poliția noastră este mai timidă ca o fată mare, venită din provincie pentru prima oară la București, numai în șlapi, fustuliță și tricou mulat, pe care scrie cu paiete „Sexy Girl”. N-are curaj, se îmbujorează, se fâstâcește și…nu zice nimic. Săraca!

Dacă nea Cornel are chef să-și blocheze trotuarul din fața casei, pune niște PET-uri de 10 litri, pline cu ceva galben (cu siguranță pișat!). N-are jenă! Păi cine îl împiedică? Nimeni n-are voie să-și parcheze mașina acolo, că e de rău! Rămâne fără cauciucuri,

Alții pun pe carosabil te miri ce: lăzi de fructe (fără fructe!), capre din lemn (fără lemn!), fotolii vechi (fără fotolii!), cutii de lavabila (fără lavabilă!)  și își adjudecă, astfel, porțiuni din domeniul public, al tuturor. Asemeni animalelor care-și marchează teritoriul cu un jet hotărât de urină, locuitorii caselor tip vagon, foste ale CFR, pun „balizele” lor. Ferească Sfântul Pafnutie, să treacă pe acolo vreun biet nevăzător! În doi timpi și trei mișcări, s-a împiedica, ar intra cu gâtul într-o cutie de lavabilă și cine știe ce-ar mai păți…Mai bine să o ia pe altă stradă! Dar pe care?

Mizeria Bucureștiului, atât de râvnit și visat de „catindații” la fotoliul de edil șef, nu are limite. Orașul miroase a căcat. Rău! Mai ales după ploaie! O duhoare oribilă, care nu poate fi anihilată de aroma firavelor flori ițite ici-colo prin parcuri sau curți.  Putoarea pestilențială vine de la câini, dar nu de la maidanezi, că ăia, săracii, nu prea mai au după ce să facă. Vine de la cățeii cu lesă și nume. Stăpânii nu strâng căcățeii, îi lasă acolo, și pleacă mai departe nepăsători. Noi, ceilalți, trebuie să facem slalom, stânga, dreapta, sus, jos. Mai greu este pentru mamele care-și plimbă copiii în cărucioare.

Strângerea dejecțiilor canine nu intră nici în atribuțiile operatorilor de salubritate, care doar mătură strada, așa cum nici parcagii nu pot fi strânși de polițiști.

Totuși, eu cred că fecalele provin de la câinii invizibili. Problema e că doar ei sunt invizbili, nu și…ce iese de sub coada lor. Clar! Ăștia sunt de vină, s-au înmulțit foarte mult în ultima vreme și își dau drumul pe unde le vine. Calci într-unul căcățoi mustos, te ștergi minimal pe bordura trotuarului, te urci în mașina personală și…mai departe imaginați-vă: intri într-un magazin, îți duci copilul la școală sau te duci la medic, să zicem la stomatolog, unde ești programat. De vis, nu?!

Răzvan Mateescu

 

 

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.