Ciorbă strașnică, ardelenească

În vacanță am fost la munte. La un moment dat, am nimerit la Poiana Brașov. Era prânzul și ni se făcuse foame. „Hai să mâncăm undeva!”, a zis Răzvan. „Hai!” […]

În vacanță am fost la munte. La un moment dat, am nimerit la Poiana Brașov. Era prânzul și ni se făcuse foame. „Hai să mâncăm undeva!”, a zis Răzvan.
„Hai!”
Ne-am învârtit, ne-am uitat, am mirosit, am ridicat din umeri și, până la urmă, ne-am hotărât. A găsit un mic restaurant, al unei pensiuni turistice. De obicei nu comand ciorbe. Mă umflă și nu-mi place să-mi bâltâcâie în interior, când mă urc pe munte sau alerg. Dar de data asta, am ales ceva ce nu mai mâncasem niciodată: ciorbă ardelenească, cu afumătură.

Fotografie0021
Dragi copii, îmi plângea gurița când a adus-o ospătarul! Absolut senzațională! Un gust specific, o aromă de Ardeal, cu fainoșag, mi-a adus aminte de strămoșii mei din partea lui tata, de livezile cu meri și pruni din Gherla, de tușa Raveca, de tușa Lena, Eca, și de mâncărurile preparate de ele într-un fragment din copilăria mea colorată. Ciorba asta avea ceva uman în ea, m-a luat în brațe, m-a strâns la piept, mi-a dat o sărutare pe frunte, îmi venea să-i vorbeasc ca unei ființe dragi…„Mă, ciorbo, ești tare bună, felicitări bucătarului care te-a făcut!” Dar m-a trezit Andrei din visare, ca de obicei…
-Muchinuțo, ia să faci și tu acasă o ciorbă din asta!
Și, cum am ajuns, am îndeplinit ordinul, că așa e la noi.
În primul rând, m-am dus să cumpăr ingredientele.
Aveam nevoie de: 500 de grame de costiță afumată sau ciolan de porc, afumat bineînțeles, 500 de grame de smântână, vreo doi cartofi, două cepe cucuiete, doi morcovi, o bucata de țelină, trei linguri de oțet, două gălbenușuri, trei litri de apă, sare, piper, nițel ulei și, dacă vreți, tarhon.
Acum, la treabă!
Am tăiat afumătura, am opărit-o oleacă pe la subsuori, că era cam sărată, a zbierat la mine, dar n-am băgat-o în seamă, că nu mă încurc în amănunte d-astea, apoi am aruncat-o în oală, la fiert. N-a mai zis nimic!

cciorba

Am curățat morcovii, cartofii, alea-alea, și le-am înecat și pe ele în clocoteala aia. A! Stați că am uitat. Ceapa! O tăiem mărunt, o călim ușor în ulei, punem boia (cine vrea, poate să adauge și iute!) și le amestecăm cu ciorba.

O lăsăm la foc mic, să bolborosească, scoatem spuma, apoi, ne apucăm de faza cu gălbenușurile. Le separăm de albuș și le combinăm cu vreo cinci linguri de smântână grasă. Punem și oțetul, amestecând mereu, ca să devină o pastă uniformă. După asta, țuști cu ea în oală!
O lăsăm să mai clocotească vreo cinci minuțele, apoi gata! Să plouă cu pătrunjel tocat mărunt și frunze de țelină!
La masă, mai punem smântână, chemăm un ardei iute și…cam atât. Poftă bună!
P.S. Să-mi ziceți dacă v-a plăcut!
Dana Fodor Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.