Terapie cu Arabela

Uneori se strâng necazurile la mine, ca puiii pe lângă cloșcă. Aseară eram obosită. Și fizic, și-n suflet. Plânsul meu înalt, cu ochi albaștri, s-a transformat în pumn și mi […]

Uneori se strâng necazurile la mine, ca puiii pe lângă cloșcă. Aseară eram obosită. Și fizic, și-n suflet. Plânsul meu înalt, cu ochi albaștri, s-a transformat în pumn și mi s-a culcușit în gât. În gât, nu în piept, acolo unde vibrează vocea. Parcă respiram printr-o pipetă.

A stat acolo, bocetul, toată seara până când Răzvan a zis:

-Nu vrei să ne uităm la Arabela?

Am dat din cap ca bulgarii când zic NU.

Și DVD-ul a pornit…Generic, muzică, gata.

M-am trezit dintr-o dată în anii 1979-80. Cerul era albastru, aveam șosete albe, fustiță cu pliseuri, o tăietură serioasă la genunchiul drept, cusută cu trei fire și un tricou pe care scria în stânga, sus, OLIMP. Câtă fericire!

Filmul ăsta a fost e nebunie! Pe vremea aia nu exista copil să nu se joace de-a Arabela. Toate fetițele voiau să fie Arabele, mamele își botezau copilele cu același nume, băieții erau ba Petr, ba Rumburak, ba Blekota, Mekota ori Pekota.  Făceau cu rândul, iar distracția era extraordinară!

Ce n-am fi dat să avem un inel fermecat, ca-n poveste, pe care să-l învârtim nițel pe deget și dorința să ni se îndeplinească! Sau o pelerină, așa cum avea Rumburak, sub care dacă ne ascundem și să ajungem unde vrem. (un fel de teleportare).

Chiar dacă nu prea aveam ce mânca, chiar dacă clănțăneam de frig în clase și acasă, chiar dacă se întrerupea curentul electric și scriam la lumânare, – iar despre apa caldă se vorbea în șoaptă și cu adânc respect, – noi, copiii de atunci, o aveam pe Arabela și nu mai simțeam nicio supărare.

Nostalgia, draga de ea, m-a luat în brațe și, fără să-mi dau seama, m-am liniștit și am uitat pur și simplu de toate mizeriile. După trei episoade, eram fresh, limpede ca Valea Cerbului când țâșnește din stâncă. Nu știu cât o să mă țină bucuria asta, dar măcar pentru câteva ore a funcționat.

Așa că, atunci când simțiți că ceva s-a blocat, că sunteți obosiți și scârbiți de toate, faceți o cură de Arabela.

Dana Fodor Mateescu

 

 

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.