Cu cine dormeați când erați mici?

Unii prietenii de-ai mei mi-au mărturisit că pe la trei-patru ani dormeau cu jucăriile lor: cățeluși din pluș, pisicuțe, ursuleți, văcuțe, oițe sau păpuși. Unii sugeau suzeta, alții degetul mare […]

Unii prietenii de-ai mei mi-au mărturisit că pe la trei-patru ani dormeau cu jucăriile lor: cățeluși din pluș, pisicuțe, ursuleți, văcuțe, oițe sau păpuși. Unii sugeau suzeta, alții degetul mare de la mânuță…

Draga de Iulia a făcut nani-pui cu un mieluț căruia i-a ros urechile până la sârmă. Îl iubea nespus. Mihaela dormea cu un camion din fier, care-i făcea numai răni pe fețișoară. Atâta le trebuia părinților dacă încercau să i-l  ia! Urla Mihaela, de se auzea până-n cartierul vecin! A ronțăit capota camionului, până a ajuns la tablă și, pe la șapte ani, i l-a dat fratelui ei mai mic, care l-a făcut zob.

Ameluța dormea noaptea cu un telefon de jucărie din ăla din anii 70-80, cu disc. Uneori, ăsta suna, și-i înnebunea pe toți…

Sorinel avea un ursuleț cu un ochi lipsă, nu se despărțea de el, iar Cristi dormea cu un pantof de-al mamei lui. „ Era din lac, roșu, avea tocul pătrat, gen anii 70…Făcusem o obsesie pentru pantoful ăla. Hahaha! Mama nu-i purtase decât de câteva ori, că o strângeau…”

Cosminel își rodea unghiile până adormea, Carmen ținea în brațe o rață din cauciuc (care piuia când o strângea) iar Nicușor îmbrățișa cu patimă un iepuraș roz, cam belaliu.

Soțul meu dormea c-un ursuleț, (pe la doi-trei anișori), iar când s-a făcut de opt-nouă, c-o bicicletă Pegas, nou-nouță! Cu toate că ai lui s-au împotrivit (Mama: Răzvănel, ești nebun? Să chem doctorul? Tata: Bă, dacă scot acum cureaua la tineee uiți cum te cheamă! Fratele: Eu refuz să dorm în aceeași casă cu o..bicicletă!!!), soțul meu și-a văzut de…treaba lui și nu s-a lăsat intimidat. Rece ca gheața, dar era bicicleta lui! Gata!

Eu dormeam cu mama. Apoi, când s-a născut cheliosul de frate-miu, acea ființă urlătoare, ciudată și de neînțeles pentru mine, m-am „cazat” într-un pătuț separat, ruptă de ei, singurică și tristă.

-Ești mare, de-acum, Danieluța!, zicea mama, dar nici ea nu credea ce zice…

Mă încruntam cumplit spre ea, o priveam dușmănos și-mi opream plânsul în gât (acolo mi-l opresc și azi când dă să iasă afară!)

Ca să mă încălzesc (patul mi se părea înghețat, chiar ud!) am luat în brațe o păpușă veche (Oana, blondă) mare, urâțică, operată, ucisă, cu găurele în piept, mâzgălită cu pixul (de mine) și fără aparatul ăla care zicea: Ma-maaa, aflat, de obicei, în spate.

Capul era hidos. I-l rupsesem când aveam trei ani și-l aruncasem pe fereastră. Niște țigănuși au jucat fotbal cu el, iar tata a fost nevoit să alerge după ei, să-l ridice din noroi și să mi-l aducă, pentru că plângeam sfâșâietor după el. Părul Oanei era încâlcit și topit pe alocuri (furasem un chibrit și i-am dat foc!).  Căpățâna a fost pusă la loc, de tata, legată cu niște sârmă de cupru, dar nu mai era așa de țeapănă ca-n fabricație, și-i flencănea, când în dreapta, când în stânga. Cu toate astea, o iubeam ca pe-o soră, biata de ea! Cu Oana dormeam și nu mă întrebați ce de semne aveam a doua zi dimineața pe frunte și pe față. Plus că era rece, și dârdâiam de mă găsea bâțul, lipită de ea.

Voi cu cine dormeați când erați mici? Vă amintiți?

Dana Fodor Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.