În excursie la …Slănină

Ieri, 25 noiembrie 2016, am fost într-o excursie la Slănic Prahova sau „Slănina” cum ne plăcea nouă, copiilor, să îi zicem. Ce-am mai râs cu prietenii mei! „Mergem la slănină, […]

Ieri, 25 noiembrie 2016, am fost într-o excursie la Slănic Prahova sau „Slănina” cum ne plăcea nouă, copiilor, să îi zicem. Ce-am mai râs cu prietenii mei! „Mergem la slănină, mergem la slănină!”, așa strigam.
În autocar ne-am jucat „five nights at freedy 3” și Florentin tot nu trecea de noaptea a-II-a . Ajunsese la ora 4 AM, dar tot nu a reușit.
Ne-am jucat în autocar, iar când am ajuns la Slănic, am găsit trei câini, pe care i-am și botezat. Unul era Slănină 1, al doilea Slănină 2 și al-3-lea Slănină- negru. catel excursie
Și în sfârșit, ne-am dus la salină. Am fost acolo jos, am găsit sare, mi-am cumpărat un ceai de zmeură care era atât de bun, o s-o rog pe mama să-mi mai ia, am mers la locul de joacă, si a fost foarte frumos! Din păcate, nu mi-au ieșit pozele, pentru că mă tot mișcam, iar în mină era întuneric.

mina 1
După aceea, am mers să ne luăm suveniruri. Ieșisem sus și am mers la două chioșcuri, mi-am cumpărat un șarpe maroniu, o brățară cu Emoji-uri pe ea, și cam atâta. S-au dus 30 de lei.
Mai târziu, am mers la un muzeu, am uitat cum se numește, are un titlu lung. Acolo, o doamnă și un domn ne-au povestit că pușcariașii erau puși să caute sare în munte, să sape cu târnăcopul, să adune sarea pe care o punem noi în mâncare. Asta era o muncă foarte grea!
După ce am ieșit de la muzeu, am mers să ne împărtășim. Am vrut și eu să îmi cumpăr o lumânare ca să-o pun pentru bunicul meu, care a murit acum, în octombrie la spital, dar nu am mai avut nici 50 de bani. Mi-a părut rău, dar deja cheltuisem banii.
Apoi am plecat din nou. Pe drum, am văzut un om care era bolnav la cap. Stătea la o fereastă, într-un bloc și țipa la noi:
-Duceti și voi oasele alea la gunoi!
Erau niște oase pe jos, dar nu le aruncase nimeni de la noi din clasă.
Copiii nu au vrut, iar omul nebun a început să înjure. M-a enervat, dar m-am calmat, m-am gândit că nu-i funcționează bine creierul.
La întoarcere, am stat cu un alt coleg de clasă, pe nume Ionuț Irimia. E simpatic și vesel. Avea o jucărie Modelino și a spart-o. Am râs amândoi de n-am mai putut, pentru că ne-am umplut de făină peste tot! Jucăria avea făină în ea. După aceea, am rupt din coada șarpelui meu și am încercat s-o pun în gaură, ca să nu mai curgă făina din Modelino-ul ăla. N-am reușit, dar măcar ne-am distrat.
Am ajuns și la Mc Donald`s, dar așa cum v-am mai spus, eu n-am mai avut bani, așa că mama lui Dani, care venise cu noi în excursie, mi-a dat 10 lei ca să-mi cumpăr un meniu. Mi se făcuse o foame!
E adevărat, am cheltuit banii pe tot ce am văzut. Șarpele de cauciuc a costat 10 lei, exact cât meniul de la Mc Donald` s, dar șarpele nu puteam să-l mănânc.
Toți copiii și-au luat același meniu, cei care n-au avut bani și-au cumpărat nugget-uri, cartofi prăjiți și Fanta, și aceeași jucărie cu un troll mov.
Excursia asta este o amintire frumoasă și am s-o păstrez în gândurile mele!

Andrei Cristian Mateescu
9 ani și 8 luni.

Foto imagine slide: https://intrebari-si-raspunsuri.ro/salina-slanic-prahova-program/

 

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.