Lucruri pe care n-am să le mai fac vreodată…

N-am să-mi mai fac niciodată cinci găuri într-o ureche, cu acul înroșit în foc, n-am să-mi mai pun lămâie-n ochi, să mi se facă albaștri (sau măcar verzi!), n-am să […]

N-am să-mi mai fac niciodată cinci găuri într-o ureche, cu acul înroșit în foc, n-am să-mi mai pun lămâie-n ochi, să mi se facă albaștri (sau măcar verzi!), n-am să mai mănânc dulceață de nuci verzi combinată cu Brifcor rece și n-am să mă mai duc apoi în Piața Universității să strig Jos Iliescu!!!, n-am să mai merg cu Pompilică pe câmpul de floarea-soarelui, n-am să mai sun la nicio sonerie de pe strada Teodosie Rudeanu, n-am să mai stau lipită (în formă de stea) cu spatele de acoperișul casei, n-am să mai ling țurțuri cu Samy, ovreiașul copilării mele, n-am să mai cânt niciodată  cap-coadă „Suntem pionierii patriei”, n-am să mai mănânc niciodată„ buldănej” făcuți de madam Fery și nici prăjitură Flodni de la doamna Goldman, n-am să mă mai întorc de la școală cu Horia de mânuță, n-am să-l mai pot ține în brațe pe frate-miu și nici din salcâm n-am să-l mai pot arunca direct pe duna din puf de rață de la străbunica Marișka…

N-am să mai fac piruete cu rolele și nici podul de sus (mă ține, al dracu de dureros, spatele!), n-am să mai pun limba pe baterii, n-am să mai sar din salcie în apa Herăstrăului  cu chiote ca la nuntă, fericită și fără nicio grijă și nici în Lacul Mor(ț)ii n-am să mai înot, până la mijlocul lui, apoi să plutesc în derivă, pe spate…cu ochii în inima cerului.

N-am să mai cânt niciodată în corul de fete Juventus Carmen, pe scena Ateneului Român, nici măcar când nu e nimeni în sală…

N-am să mai sar niciodată de la trambulină în bazin sau de la platforma de zece metri, n-am să mai mănânc ghiocei cu Samy și cu Silvia „ca să facem febră și să nu mergem la școală”, n-am să mai cânt niciodată „Partaj” cu Dana Neacșu ori cu Păunița și n-am să mai organizez piese de teatru în aer liber…

N-am s-o mai găsesc niciodată pe mama la Gara de Nord, oricât aș căuta-o!!, n-am să mai port pantaloni scurți din blugi rupți puși peste colanți negri, n-am să-mi mai confecționez espadrile din perdele de tren și nici nădragi, n-am să mai sufăr niciodată din cauza Cristienilor din viața mea, frumoși, imposibili  și parfumați și nici cu Cristina nu mă voi mai întâlni vreodată, – n-am să-i mai aud glasul la telefon, (Piti, che cazzo combini?) n-am s-o mai țin de mână, (cu toate că, acum când scriu, îi simt palmele, palme de fată tânără, care spală multe vase, degete lungi, arse de detergenți și călduțe ca niște prăjiturele…)

N-o să mai dau niciun examen în clădirea Facultății de Jurnalism și Știintele Comunicării (de la LEU), n-am să mai fac baie, noaptea, în căminul fetelor mele (Dana și Lize!), n-am să mai beau vin roșu adus de John Muscalu, fix de la Giurgiu și nici brânză de Brăila n-am să mai mănânc. Iar despre orez cu prune, gătit ca-n Berceni, nici nu mai zic…

N-am mai joc „Frunza” niciodată, n-am să mai dansez cu tata pe muzica lui Ray Charles (Georgia on my mind) n-am să-mi mai strâng în brațe părinții niciodată. Niciodată…

Voi ce nu mai faceți?

Dana Fodor Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.