Cine e ea?

De când cu facebook-ul ăsta, primește sute de cereri în căsătorie, este solicitată la întâlniri semibăloase și nocturne sau invitată la naiba știe ce alte inepții masculine penibile toate. La […]

De când cu facebook-ul ăsta, primește sute de cereri în căsătorie, este solicitată la întâlniri semibăloase și nocturne sau invitată la naiba știe ce alte inepții masculine penibile toate.

La început m-am supărat, e drept. Apoi, mi-am dat seama că mă stresez aiurea, și și-așa am tensiunea mare.

Chiar mi s-a făcut milă de toți ăștia. Dacă ar cunoaște-o, ar fugi ca din pușcă! Ea nu e ce se vede! E mai mult decât atât! Ea este o încurcătură de ițe, un ghem de dorințe, răutăți și de nebunii toate legate între ele, cu noduri gordiene, pe care dacă încerci să le desfaci, o ucizi.

Pe mulți dintre „păsăroi” îi blochează din prima, că o cunosc. Pe alții, mai interesanți, îi lasă, se joacă cu ei, ca pisica, dă cu lăbuța, discută, li se destăinuie, le povestește, le cere sfaturi, le dă sfaturi. (Ce sfaturi dă ea, păzea!!!). Când ăia o supără, vine tot la mine și îi „toarnă”.

În urmă cu vreo cinci ani, s-a împrietenit cu un profesor de istorie. Ăla vorbea numai în ani, nume de domnitori și bătălii. L-a blocat până la urmă. Nu s-au înțeles la motivul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, plus că ăla era ușor nazist la cap, ea fiind total invers.

Altădată i-a cerut prietenia un preot tinerel, frumușel, tras prin inel. Na, că mă lovi boala rimelor! Asta numai din cauza ei!

Părințelul în cauză o tot invita la biserica lui situată în nu știu ce comună îndepărată, prin noroaie și drumuri cu mult bariere și lanuri de porumb, o ciupea pe FB, îi trimitea inimioare și emoticoane cu îngeri. N-am lăsat-o să se ducă la el. Preotul s-a supărat și a „desprietenit-o”. Ea s-a ofticat și l-a blocat!

Unul care se dădea psiholog i-a trimis niste chestionare despre viață, amor, fericire, sex și familie și a rugat-o să le completeze. Ea? Să nu se bage în jocul lui? Atâta i-a trebuit! A început ăla s-o hărțuiască, până i-a ieșit chestionarul pe nas. Ei, nu lui. L-a blocat și pe ăsta.

Un alt pierdut al vieții îi trimitea texte despre cum își înșela el consoarta în delegații. Zeci de femei i-au trecut prin pat, în diferite poziții și scheme, sau cel puțin așa suținea dumnealui. Ea se distra de minune, scria de zor, se mira: „Vaaai!! Cum e posibil așa ceva? Și cum? Nevastă-sa nu s-a prins?! Eu mi-aș da seama dintr-o clipită că… Și dacă s-a prins, de ce a acceptat asemenea situație?”

Eu i-am zis: „Lasă omul în pace! Ce te bagi?! E treaba ta? E viața lor! Poate așa fac sex mai bine. Ea e geloasă, el se face că o iubește și așa merge treaba. Nici nu știi cine sunt…”

Și se trezește într-o bună zi cu telefoane de amenințare de la nevasta „tradusă”. Ploaie de mesaje, SMS-uri, conturi false care o urmăreau…Femeia descoperise conversațiile dintre soția mea și… bărbatul ei. Să te ții!

„Ei, te mai interesează viata lui „Popică frănaru`?”, o tachinam eu.

Ea bombănea și avea ochii ăia de copil prins asupra faptului.

Ieri s-a opărit la orgoliu pentru că un bolnav psihic i-a scris tot felul de tâmpenii abjecte. Cine-a pus-o să îi accepte prietenia? Cică nu și-a dat seama! „Uită-te de 3 ori când faci asta! Ia aminte, că ne trezim cu ăștia peste noi”, i-am zis.

Sper că a înțeles. Sau nu?

……….

În gospodărie, e o „meseriașă”. Am mai spus-o, știu. Dar e bine de revăzut și reanalizat situația. E bună la cratiță ca apa-n cizme iarna, ca o țigară aprinsă scăpată în pantaloni. Eu nici n-apuc să zic „săru` mâna pentru masă”, că și țâșnesc la WC ca o rachetă balistică intercontinentală. Simt că mor de durere, al naibii să fiu dacă mint! Sunt ca Dadan, ăla din „Pisica albă, pisica neagră”…

Pe când ea? Nimic. Ca trandafirul. Nu e vinovată. Fiul nostru îi seamănă, nu pățește nimic. Dar eu am grijă mereu să nu strănut, după ce mănânc ciorba ei, și să nu plec nicăieri în ziua aia. Uneori, când sunt obligat s-o fac, trebuie să mă vindec cu lămâie și cafea. Altfel…

Pe vremuri, când o vedeam pe la conferințele de presă îmi trecea, brusc, foamea. Azi, când o văd, mi se face foame! Mă roade stomacul. Mă apucă o poftă de perișoare, de fripturi și de cartofi prăjiți cu mujdei de usturoi, că mă ia cu leșin.

Și încă ceva: mă stresează cumplit cu ideile ei fixe, are fixații. Mă cară prin cartiere vechi, cu case putrede și babe coclite, care mă întreabă mereu cât e ceasul, unde e Ițic și când vine pensia… Nu cred că ați putea suporta.

Și de când o știu caută o carte. Vlad Georgescu, Istoria Românilor, de la Humanitas. O pierde, și-o caută disperată peste tot. „L-ai văzut pe Vlad Georgescu?, mă întreabă, de parcă omul ăsta, autorul, ar fi amicul ei din școala generală și trebuie să-i spună ceva. Mă întreabă de carte când taie pâinea la masă, când dă cu mopul sau înainte să adoarmă. „Unde e Vlad Georgescu?!” Doamne ferește!! Cu cine m-am însurat!!

Face echipă la prostii cu fiul meu, se coalizează împotriva mea, inițiază greve spontane (fără efect, e drept!), fug în pădure, se dau revoluționari, își lipesc pe frunte haștaguri cu „rezit”, asta ca să-mi arate câd de retrograd și conservator sunt. Nu-i drept!

Cert e că ea nu e ce pare a fi și trebuie să ai stomac și inimă de oțel zincat, ca să o poți suporta. Jur că am spus adevărul și numai adevărul!

Scuzați!Ați văzut cumva unde mi-am pus antinevralgicul?

Răzvan Mateescu

29.06.2017

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.