Farfuria din China, sperietoarea iubitorilor de tradiții românești

Intrată de curând în patrimoniul cultural UNESCO, ceramica tradiționala de Horezu reprezintă unul dintre principalele repere ale artei populare meșteșugărești de la noi. Bucuria și mândria ceramiștilor din celebrul cartier […]

Intrată de curând în patrimoniul cultural UNESCO, ceramica tradiționala de Horezu reprezintă unul dintre principalele repere ale artei populare meșteșugărești de la noi. Bucuria și mândria ceramiștilor din celebrul cartier al olarilor sunt umbrite de apariția în mass-media a unor zvonuri referitoare la autenticitatea acestor obiecte populare.

Ca reporter de teren, și mai apoi, ca mic întreprinzător al unei afaceri cu obiecte de artizanat, am poposit deseori în acești ani în atelierele ceramiștilor vâlceni și am asistat la absolut tot procesul tehnologic alături de ei, de acești oameni muncitori, pe care cineva, nu știu cine, încearcă să-i distrugă, să le pună bocancul pe piept, să-i împiedice să-și mai vândă oalele, ulcioarele și farfuriile. De ce? Cine are un asftel de interes mizerabil?

Am stat lângă ei și am văzut când au scos pământul din gropi, cu greu, apoi l-au transformat în bulgări care știu să aștepte. Și să spună povești, pentru cine poate asculta. Pentru cine iubește acest popor harnic și talentat.

Din bulgării de lut au frământat ca pe-o pâine, farfuriile sau cănile. Le-au pus pe roata învârtită cu piciorul. Le-au băgat la cuptor, și-au făcut semnul crucii și au așteptat lângă, cuminți.

Știți câte grade Celsius sunt acolo pe caniculă? Peste 60! Dacă nu mai mult! Curg apele pe obrajii meșterilor, dar nu se plâng. Și ce bucurie am citit în ochii lor când și-au privit, la sfârșit, lucrarea!

În timp ce acești oameni își văd de treaba lor și continuă să producă farfurii, ulcioare, platouri și căni, o mână de nenorociți care confundă Nordul cu Sudul și ceramica de Corund cu cea de Marginea, se străduie din răsputeri să compromită și să știrbească aceste îndeletniciri care dăinuie de milenii pe aceste meleaguri. În ce laborator ocult sunt fabricate informațiile conform cărora ceramica de la Horezu este făcută în China noi nu putem ști…

Iar spre cei care ar trebui să apere drepturile, interesele și valorile culturale românești nu ne putem îndrepta chiar nicio speranță.

E drept, la magazinele de artizanat din Horezu sunt și foarte multe kitsch-uri cumpărate pe mai nimic din angroul Europa, jucării, cămăși populare, lucrate la mașină, scrumiere, vaze sau lumânări, dar eu, de fiecare dată când am fost acolo, nu am văzut nicio farfurie pe care să scrie Made in China!

Știu cum arată o farfurie originală, ea trebuie să poarte semnătura meșterului pe spate, cunosc semnificația modelelor, am studiat toate acestea în albume de artă pe care le-am cumpărat special pentru documentare.

Am întâlnit iubitori de artă populară care strâmbă superiori din nas la ceramica bulgărească, mă rog, de gustibus, dar oale chinezești, pictate manual și care să copieze modelele vâlcene nu am văzut în cei zece ani de când mă ocup de așa ceva.

Chiar eu am scris, mai demult, la ziarul Adevărul, despre chinezii care vin la târguri și pozează străchinile de la Horezu, apoi le copiază. Asta am aflat-o chiar de la meșteri: „Domnule, chinezii ne copiază!” Și i-am crezut.

„Bun, vă copiază. Dar cum? Plumb aveți și voi în smalț, modelele sunt la fel, cum le deosebiți?”, am întrebat.

„Păi după semnătură!”, mi-a răspuns meșterul.

Asta înseamnă, conform lui, că un chinez e în stare să copieze o farfurie și un model vechi românesc, (un simbol dominant în pictura vaselor de Horezu este cocoșul alături de care întâlnim și alte figuri precum stele, șerpi, copaci, oameni, flori, pești, spirala dublă, linia dreaptă, linia ondulată, frunza, brâul, soarele, spicul, pomul vieții, coada de păun, boboceii), dar nu e capabil să pună acolo o semnătură, Gheorghe Ion sau Vasile Nicolae? Greu de crezut.

Întrebați voi orice meșter vâlcean pe care îl întâlniți, că vă va spune același lucru, așa cum mi-a spus și mie. Chinezul e dușmanul!

Zilele trecute m-a sunat o doamnă, o potențială clientă. Mi-a zis clar, de la obraz: „Eu știu sigur că în Horezu numai două familii mai lucrează efectiv farfurii, restul vând ceramică de la chinezi.”

M-am blocat. Eu cunosc atâția oameni muncitori, care fac oale în Horezu, de ani de zile: familiile Bâscu, Iorga, Popa, Țambrea, Mischiu, Pietraru, Paloși și mulți alții. E de ajuns să te duci în cartierul olarilor și să bați la o poartă. Am încercat să-i explic femeii, să-i spun că nu e adevărat. Nu m-a crezut.

O vorbă veche românească spune că un prost aruncă o piatră în baltă și zece deștepti nu mai pot s-o scoată. Este adevărat că pe plan local concurența e acerbă, însă în cazul ceramicii făcute de chinezi lucrurile miros a altceva, sunt expresia mâniei furibunde îndreptate împotriva acestei nații căreia îi trebuie secerate toate valorile…De ce?

Răzvan Mateescu

iulie 2017

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.