Incotro?

Atunci când ieși în lumea asta mare și colorată ai mai multe alternative. Mai multe căi. Drumuri. Ferestre. Uși. Cărărui. Țări. Cartiere. Mergi înainte? OK. Aia e una. Ți se […]

Atunci când ieși în lumea asta mare și colorată ai mai multe alternative. Mai multe căi. Drumuri. Ferestre. Uși. Cărărui. Țări. Cartiere.

Mergi înainte? OK. Aia e una. Ți se pare că nu e bine? Că e prea greu? Că ar fi mai mișto pe la umbră? Aaa, ia te uită, e și-o crâșmuliță cochetă. Perfect! Păi du-te pe calea din stânga! Sau din dreapta. Asta ar fi cea de-a doua viață…

Mergi înainte! Tot înainte! Ai obosit? Mai stai nițel și trage-ți sufletul. Vorbește-i! Fă-i un masaj pe spinare, că o fi și el tracasat!! Gâdilă-l sub bărbie! Mănâncă un măr sau întinde mâna după curcubeu.

L-ai găsit pe el? Cel care te face să tremuri de frig în iulie și te provoacă la iubire și când lipești un timbru? E minunat! Mergeți împreună, de mână sau…de picior, pe calea voastră. Cât timp? Habar n-am. Bucurați-vă de voi și de drumul vostru! Cât puteți, bucurați-vă! Să urlați de fericire! El va mânca din sufletul tău, ca dintr-o savarină, că e bun și dulce sufletul, și-i face bine când e trist, înspumat, alungat și se gândește la bicicleta pe care i-a cumpărat-o mă-sa, când avea 5 ani!

Tu te vei înfrupta lacomă din inima lui frumoasă, genială și unică… Vei învăța multe de la el și-ți vei culca tăcerea pe pieptul lui. Veți face schimb de energii, de gânduri, de vise.

Dar uneori, calea se închide. Te sugrumă. Și pe tine și pe el. Relația doare ca un avort spontan la 5 luni și jumătate. Doare rău! Nu mai poți ține pruncul, pentru că a murit, dar nici nu-ți vine să-l dai afară, pentru că-i AL TĂU, pentru că îl vrei…

Ce faci? Fugi? (Unde?) Aștepți? (Ce?) Timpul îți scoate limba se piaptănă zâmbind. Are părul lung-lung și-i încă verde. Tu nu mai ești. Și trebuie să te oprești. Nu mai merge nici la stânga, nici la dreapta.

Înapoi? Nici vorbă! În casă? Cum? Te îngropi în singurătate? Nu! Ieși pe geam? Pe horn? Ar fi a câta viață? Mai ai putere?

Obișnuim să zicem adesea: „Oooo, dacă eu aș fi făcut cutare lucru, nu s-ar fi întâmplat asta!!” Sau: „Dacă aș fi ascultat-o pe X, nu sufeream așa!” Ori: „Dacă aș fi rămas cu Y, poate că acum eram fericită…”

Noi zicem, vorbele curg ca apa de la chiuvetă, dar în interior se petrec cataclisme de nereparat. Nu-ți poți coase la loc sufletul ferfeniță. Sau poți?

Bine. Cu ce ac? Cu ce fel de ață? Poți să-ți vopsești gardul iubirii, dacă s-a scorojit? Dacă țambrele sunt putrede? Nu cred. Și atunci? Pe care cale mai apuci? Stânga, nu, că ai mai fost! Dreapta, în niciun caz! Sus? Sus… unde?

Bună dimineața, oameni!

Dana Fodor Mateescu/16 august 2017/

 

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.