5.951

Băiatul Minodorei

Minodora l-a crescut singură pe Alin, cu toată dragostea și cu multe sacrificii. Tatăl lui i-a părăsit când băiatul avea patru ani. Și-a luat lumea-n cap și s-a dus. A […]

Minodora l-a crescut singură pe Alin, cu toată dragostea și cu multe sacrificii. Tatăl lui i-a părăsit când băiatul avea patru ani. Și-a luat lumea-n cap și s-a dus. A plecat din țară și n-a mai știut nimeni de el.

Femeia a plâns ce-a plâns, apoi a realizat că trebuie să se adune și să meagră mai departe. Era încă tânără, frumoasă, ambițioasă. Muncea de dimineața până seara în cadrul unei firme de publicitate și încerca să-i ofere un trai cât mai bun băiețelului. L-a înscris la cât mai multe cursuri: dans, înot, șah și fotbal. O mai ajuta și mama ei, care îl ducea și-l aducea de la școală, le făcea de mâncare și ținea ordinea în casă.

Timpul a trecut și Alin, care avea rezultate foarte bune la toate materiile și era foarte apreciat de profesori pentru performanțele sale, urma să dea examenul la Facultatea de Arhitectură din București. Minodora era atât de mândră și de fericită!

„Singură l-am crescut, l-am vegheat noaptea când era bolnav, îmi sărea inima când mai întârzia acasă, l-am învățat să iubească oamenii, să ierte, să fie respectuos, să muncească și să nu aștepte nimic de la nimeni. Să știi, Dana, că este un copil reușit, nu că e al meu…”, mi-a mărturisit Minodora într-o scrisoare. Și am crezut-o. L-am văzut și pe Alin în câteva fotografii. Un tânăr frumos ca un prinț din povești, înalt, cu o seninătate în ochi, pe care greu o mai descoperi azi pe Calea Victoriei sau prin Piața Romană…

Alin a intrat printre primii la examenul de admitere la Arhitectură, iar Minodora era topită de bucurie. Și am înțeles-o perfect. Există copii care au ambii părinți lângă ei, plus bone și patru bunici, copii care au de toate, dar rezultatele lor școlare sunt mediocre, iar ei… niște obrăznicături fără pereche. Părinții cotizează la greu: cadouri profesorilor, meditații, școli particulare. Pretenții. Fițe. Totul e zadarnic. Odraslele rămân la fel.

Caracterul nu se schimbă niciodată, chiar dacă mergi în vacanță în Austria, la cele mai scumpe hoteluri sau dacă-ți împodobești coastele cu țoale de sute de euro.

Ei, Alinul Minodorei era un copil extraordinar! Crescut fără tată, dar cu bun-simț, altruist, muncitor, vesel. Până într-o zi…

„În clipa în care a cunoscut-o pe ea, totul s-a schimbat, îmi scrie Minodora. El terminase facultatea și știi că Arhitectura e grea, acolo trebuie muncă și carte, dar băiatul meu a avut mereu rezultate bune, s-a descurcat. Își căuta de lucru când a cunoscut-o pe Carmen. Ea era secretară la o firmă de construcții. Frumușică, dar cam arogantă, după părerea mea. Cum a apărut femeia asta în viața fiului meu, s-a distrus complet relația noastră. Și ține cont, Dana, că nu ne-am certat rău niciodată! Nu sunt o mamă-cloșcă, și n-am principii de la 1900, l-am lăsat mereu să facă ce a vrut el, n-au existat constrângeri. Acum, am sufletul zdrobit…”

După spusele lui Alin, Carmen era „ținută” de unul dintre managerii firmei, căsătorit, familist, cu care drăguța de secretară avusese o relație amoroasă. Până aici, e banal. Cine n-a auzit de povești de genul ăsta?! Se petrec mai peste tot în lume.

În fine, Alin a fost angajat imediat și a început lucrul. Era foarte apreciat de șefi, a fost avansat și toți colegii din jurul lui îl stimau și-l admirau sincer. Era o concurență între ei, cu siguranță, dar Alin știa cum să se facă plăcut, nu-l putea urî nimeni.

Cum a pus unghiile (lungi, aurii și ascuțite, bibilite la salon) pe inima lui, Carmen nu l-a mai lăsat. Nici el n-a știut cum s-a întâmplat. La început n-o plăcea. I-a povestit mamei, acasă:

-Mi se pare vulgară și de-a dreptul cretină.

-Vorbește frumos!!, îl certa maică-sa.

Până când…au început să-și petreacă timpul împreună. Azi așa, mâine-așa, s-a întâmplat minunea! I-a căzut cu tronc Carmen! S-a trezit că nu mai putea fără ea! Au început să se întâlnească și în afara serviciului, mergeau prin cluburi (scumpe!), restaurante, petreceri. Păreau un cuplu frumos. Păreau! Pentru că atunci când nu mai erau împreună, Carmen avea treabă cu bossul, managerul firmei. Doar el o adusese în firmă! Omul nu trebuia ignorat, n-o lăsa conștiința.

Toată lumea știa asta, dar nu cârâia nimeni, decât pe la colțuri, la țigară. Colegii bârfeau până li se uscau buzele. Unii râdeau de bietul Alin ca de un clovn de la circ. Altora le era milă de el și-o bălăcăreau pe Carmen cum le venea la gură.

Minodora însă, nu credea că între fiul ei și această domnișoară va exista vreo relație. Dar uite că viața face piruete și schimbă totul. La un moment dat, femeia a observat că Alin era cu mintea aiurea, vorbea cu el, dar era în altă parte. Nu comunica. Nu-i mai păsa de nimic. Afară de…ea. De Carmen. Îl amețise mai rău ca o sticlă de vin băută pe nemâncate!

Banii zburau din mâna lui rapid, rămânea mereu fără și unde să se „împrumute”? La mama! Toți amicii începuseră să-l cam părăsească. Nimeni n-o suporta pe „domnișoară Carmen”. Chiar și Pavel, cel mai bun prieten al lui Alin, crescuseră împreună. „Doamnă, – îi mărturisea Minodorei la telefon, vă rog să mă credeți, dar nu mă mai înțeleg deloc cu el! Parcă a turbat! Înainte mergeam peste tot împreună. Aveam planuri, proiecte, colaborari. Acum nici nu-mi mai răspunde la mesaje. Nu mai citește nimic, știți că el e devorator de literatură, îi plac filmele de artă, expozițiile, evenimentele culturale…Ma rog, îi plăceau! E alt om!”

Biata mamă înghițea durerea și tăcea. Ce să spună, când nici ea nu știa ce se întâmplă?

Într-o zi, Minodora se întorcea de la cumpărături, fusese la Carrefour Orhideea și, în parcare, i s-a părut că-l vede pe Alin. El să fie? Da.

Băiatul ei abia căra niște sacoșe pline. Carmen mergea în fața lui, vorbea la IPhone, iar el în spate, ca o slugă. Trist, umil, cu fruntea plecată. Femeii i s-au tăiat picioarele! Băiatul ei, mândria ei!! Arhitectul ei frumos și talentat!

A grăbit pașii, ca să-i ajungă din urmă. Dar când era aproape de ei, a auzit-o pe Carmen cum îi vorbea:

-Da` mișcă-te, mă, odată! Ce dracu` te târăști așa?!

Băiatul n-a zis nimic, dar a luat-o la goană după Carmen. Un taxi îi aștepta în parcare. Ea s-a urcat, fără să-l ajute la bagaje.

-Alin! Alineee! Așteaptă un pic!, a strigat maică-sa, cu ochii aproape în lacrimi.

Era prea târziu! Autoturismul s-a pus în mișcare și dus a fost.

Minodora a plâns până a simțit că iese toată apa din ea! Era terminată de supărare. Cum era posibil așa ceva?

După ce s-a mai liniștit puțin, s-a dus la autobuz și s-a îndreptat spre casă. A pus mâna pe telefon și l-a sunat pe Alin. N-a răspuns. O dată, de două ori, de trei ori…Apoi, a băgat mesageria vocală. În noaptea aia n-a venit acasă.

Nici la serviciu nu s-a dus. Pe la 12.00 a sunat-o Pavel. Era îngrijorat. Nici el nu știa nimic. Abia spre seară, Minodora a putut vorbi cu Alin. Venise acasă pentru niște haine. -Mamă, eu mă mut cu Carmen!

-Unde?

-Am închiriat un apartament de două camere la Unirii.

-Și cine plătește?

-Cum cine? Eu! Sunt bărbat!

-Am văzut! Îi cărai plasele cu haine de firmă, iar dumneaei vorbea la telefon!

-Mamă!

-Nicio mamă! Am muncit zile și nopți, ca să te cresc, să ai de toate, te-am dat la școală, ai terminat una dintre cele mai grele facultăți, ai o slujbă bună și acum? Te-a pus o incultă la pământ!!! O pițipoancă ordinară, care și-o pune cu șeful tău!!

-MAMĂ!!!

-Aline, ai să te ratezi!! O să te nenorocească!! Nu înțeleg de ce nu pricepi! Ești un om inteligent!

-E viața mea! Acum plec. Dacă ai nevoie de ceva, știi unde mă găsești.

Și bum! A trântit ușa.

Minodora a rămas singură și năucă. Au trecut de atunci trei luni, în care copilul ei nu i-a mai răspuns la telefon. Îi trimtea când și când SMS-uri, așa, ca să nu moară de inimă rea. Femeia aproape că înnebunise. Slăbise. Se îmbolnăvise. Dar înainte de Crăciun, Alin a sunat-o.

-Mama?

-Da, iubitule!

-O să mă întorc acasă…

-Acum?

-Mâine! M-a părăsit Carmen. Am datorii…Nici nu mai lucrez la firma aia.

-Te așteaptă mama, cum să nu!!

-Și te rog…iartă-mă! Ai avut dreptate! Știam și atunci că ai, numai că am vrut să văd până unde pot merge…. Am greșit.

-Ce vrei să-ți fac de mâncare?

-Păi ce vrei tu…

-Cartofi prăjiți cu șnițel? Și pandișpan?

-Daaa. Sărumăna! Mămica mea dragă!

În noaptea aceea, Minodora a adormit fericită.

Dana Fodor Mateescu

10.01.2018

 

 

 

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.