23.059

De ce sunt dulce?

Am cămașa dulce, părul e năclăit, pantalonii, pantofii. Sunt un dulce! Știu! Și-n unghii sunt dulce. Am dulce în nas, în ochi și-n urechi. Am făcut un duș în Schweppes. […]

Am cămașa dulce, părul e năclăit, pantalonii, pantofii. Sunt un dulce! Știu! Și-n unghii sunt dulce. Am dulce în nas, în ochi și-n urechi. Am făcut un duș în Schweppes. Cum? De ce? Vă povestesc acum.

Am fost cu Dana la cumpărături. La Carrefour Băneasa.

-Doar curpapier, da?

-Și o cămașă pentru Andrei!, a zis ea. Și…vopsea de păr, și…suc!

-Bine!

Cumpărăm noi ce cumpărăm, umplem coșul și ne așezăm la una dintre cozi. Dana începe să scoată produsele și să le așeze pe bandă. Dar cum ea are un talent deosebit să pună ou peste ou, cub peste sferă și sticlă peste sticlă, (E unică! Jur! Îți vine s-o omori!) a construit acolo ceva inimaginabil.

Carnea era peste vopseaua de păr, portocalele atârnau peste pâine, sucurile se ciocneau cu laptele și fasolea verde. Conservele pisicilor stăteau într-un echilibru precar pe roșiile-cherry. În margine a așezat frumos sticlele de Schweppes, sub care erau o cutie de cremă, o ciocolată neagră, cu mentă și…încă ceva neidentificat.

Eu tocmai inițiasem o discuție filosofică despre natură, viață și comerț cu domnișoara casieră, când, o bestie de sticlă, plină ochi cu 1,5 litri de Schweppes, nu știu cum, sare în sus de pe cutiuța cu cremă și cade, boooom, jos, la picioarele mele. Cum a atins gresia, s-a spart într-un loc anume și a început să se învârtă ca un titirez, de ziceai că-i lovită de toate pandaliile!! Stupoare maximă!

Din PET au țâșnit zeci de arteziene care i-au făcut ciuciulete pe toți cei prezenți: casiera, clienții din spatele nostru, din stânga și…în principal, pe mine. Cei de la coadă, însă, bieții de ei, erau fleașcă de sus până jos. Le intrase suc în ochi, femeii îi curgea rimelul pe obraji, lacrimile, părul era ud. N-au apucat să zică nimic, săracii. El tușea, îi intrase pe gât, ea….era disperată.

Dana, în spatele meu, făcuse mutra aia, -o știți și voi! – de păpușă nevinovată. Insuficiență la sinapse! Ea nu avea nicio vină, e o buburuză, o flutură mov, un mărțișor… Dar de ce o privesc cu ură? De ce țip la ea? N-a făcut nimic!! Vai, e uluită!! Cum de s-a întâmplat așa ceva?

-Tu ai lovit sticla, cu mâna!, zice…

-Eu? Nici n-am atins-o! Acolo pui tu sticla?? În margine?

-Da` unde se pune, dragă, sticla?

-La dracu` să mă ia pe mine, se pune sticla!

Îmi venea s-o bat la curul gol, ca pe copiii tâmpiți.

În fine. A reușit să comită un adevărat circ! Păcat că n-a filmat nimeni! Ar fi făcut furori pe YouTube.

Eram turbat și ud la chiloți. A început să se strângă lumea în jurul nostru. Până să se dezmeticească ăia de la coadă, am luat-o la sănătoasa…

Pe drum, până la parcare, am privit-o. Dârdâiam de frig, că doar eram ud și dulce. Foarte dulce! Dana călca repede și pusese fruntea în pământ.  Parcă avea 6 ani! Și dintr-o dată m-a bufnit râsul.  Ea, vâzând că mi-a trecut, zice ca o martiră:

-Uite, să știi că și pe mine m-a atins jetul de Schweppes. Și-mi arată cu degetul un mic punct pe piept. Cam cât o lacrimă….

Răzvan Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.