39.869

Mâna care plânge

Piroșca e o fată specială. Plânge foarte rar și numai atunci când suferința psihică o pune la pământ. Durerea fizică o suportă ca pe-o prietenă veche, se joacă împreună, cântă, […]

Piroșca e o fată specială. Plânge foarte rar și numai atunci când suferința psihică o pune la pământ.

Durerea fizică o suportă ca pe-o prietenă veche, se joacă împreună, cântă, dansează Lambada cu ea. A învățat-o taică-su când era mică:

-Piri, tată! Niciodată să nu arăți că te doare, chiar dacă-ți vine să urli! Te-ai lovit la genunchi? Cine e vinovat? Tu! Așa că, râzi cât poți de tare! N-o să te mai doară.

-Da, dar când mă duceți la grădiniță și mă lăsați acolo cu zilele, simt durerea uite, aici, în piept, scâncea fata. Am un monstru înăuntru, care îmi roade din inimă…

-Nu e niciun monstru! E un fluture. Dacă plângi, o să te doară și mai tare. El bea lacrimile tale. Dacă râzi, dispare. Că n-are ce bea… Se duce la alt copil plângăcios.

Și Piri l-a crezut pe tac-su. Cum să nu-l creadă?!

De atunci, de fiecare dată când îi vine să urle, cu lacrimi, și furie, și muci, și hohote cumplite, ea își amintește de fluture. Și odată se pornește pe râs, de zice lumea că-i dusă cu sorcova.

Piri nu plânge ca toată lumea, cu lacrimi care să țâșnească firesc, din ochi, apoi cu suspine. Nu!

Mai întâi i se face frig. Apoi, mâna stângă se chircește și fata simte cum toți perișorii i se zbârlesc, ca atunci când ascultă muzică bună și se emoționează până la miezul sufletului. Și, straniu, din palmă și din  vârfurile degetelor se pornesc să picure lacrimi. Lacrimi adevărate. Ochii însă rămân uscați.

După asta, în piept i se trezește fluturele. E încălțaț cu bocanci de armată. Dă din picioare și-o lovește pe dinăuntru. Al naibii de înaripat!! Niciodată nu iese. Stă acolo și-o chinuie cu bocancii lui amari și grei, cretin inconștient!

După scandalul ăsta din interiorul ei, lui Piri i se face cald, cumplit de cald. Și întreg trupul ei transpiră lacrimi. Apoi, când nu mai poate, când durerea e prea vie, se pornește furtuna. Din ochi îi ies lacrimi uriașe. Șuvoaie. Dacă e fardată, se mânzolește toată. Adios machiaj!

Fata bocește cu poftă și glas, plânge cu vocea, cu limba, cu părul și buzele plânge. Abia atunci!

Din sfârcuri îi curg lacrimi și Piri, biata de ea, nu mai știe cum să se ascundă. Hainele pe ea se fac fleașcă, poate să le stoarcă, și, după ce zâmbește forțat, și începe să râdă teatral, de nu-și mai recunoaște nici ea hohotele, lacrimile încep să se oprească.

Și râde, și râde, până se usucă și țoalele și pielea și tot. Dacă așa a învățat-o tac-su?!

D-aia vă zic! Piri e o fată specială. Ea plânge foarte rar, și numai când suferința psihică o pune la pământ. Plânge cu mâna stângă, apoi o bufnește râsul. Și râde și râde, până îi trece. Ce poate fi mai mișto?!

Dana Fodor Mateescu

02.03.2018

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.