27.732

O noapte de pomină, la Ploiești

Într-un colț de scenă, se vede decorul unei camere cu mobilă veche, cu două paturi și haine aruncate pe ele, o revistă “Rahan”, un lavoar. Un fost șemineu e transformat […]

Într-un colț de scenă, se vede decorul unei camere cu mobilă veche, cu două paturi și haine aruncate pe ele, o revistă “Rahan”, un lavoar. Un fost șemineu e transformat în veceu, cu multe obiecte pe el și un tablou cu chip de femeie. Deasupra lui, o ascunzătoare în perete, unde este plasată o cutie cu bani. Două uși, una dă undeva în interiorul presupusei case, cealaltă, afară, într-o grădină. Începe „Noaptea de pomină”, de Conor McPherson, în regia lui Cristi Juncu, scenografia Vladimir Turturică, la Teatrul “Toma Caragiu” din Ploiești.

Povestea simplă, pe care o întâlnești la tot pasul, oriunde, în orice țară, desfășoară o lume adusă în scenă de cinci personaje: Tommy (Bogdan Farcaș), Doc (Ioan Coman), Aimee (Ada Simionică), Maurice (Paul Chiribuță), Kenneth (Andrei Radu) și ajunge ușor la public. Spectacolul nu are ca subiect o poveste de dragoste, iar personajele sunt niște răni vii aduse în scenă. Aflat pe marginea prăpastiei, fiecare personaj trăiește propria lui singurătate dintre lume și viață. Toți fură și fiecare se învârte în jurul cutiei cu bani plasată în ascunzătoarea de deasupra șemineului. Umorul e când răutăcios când tandru, ironia e încurajatoare, iar viclenia onestă. De aici se declanșează toată magia comicului în spectacol.

Tommy, vagabondul milos, însurat, care mai află câte ceva din când despre copiii lui la telefon, o salvează de la o bătaie într-o noapte pe Aimee, prostituata misterioasă și fericită doar în imaginația ei, pe care o aduce în casa lui. Îi tratează rănile, se îndrăgostește de femeia care-i oferă iluzie și speră. Aimee,  rol interpretat în nuanțe bine definite de către Ada Simionică, nu știe cu cine ar vrea să rămână,  e mereu între cel care a salvat-o sau cu cel care a bătut-o.

Există o artă a firescului în teatru, o artă a nuanțelor și accentelor din al căror ritm interior ni se înfățișează personalitatea actorului. Această artă ce înnobilează personajul prin tonul aliat cu tăcerea și privirea, o exprimă Bogdan Farcaș. În spectacol e Tommy, “adolescentul întârziat” care locuiește în casa unchiului Maurice, moșul văduv, zgârcit și suspicios, care bate noaptea în perete când aude zgomot în camera nepotului. Personaj convingător conturat cu eforturi reușite în valențele comicului de către Paul Chiribuță. Tommy are grijă de Doc, cel “dizabilitat”. Băiatul plinuț și cu defect de vorbire, interpretat cu mult talent de către Ioan Coman, își scrie visele, face yoga în duba prietenului său. Când apare Kenneth, iubitul violent al lui Aimee, care se droghează, îi spulberă lui Tommy orice speranță de viață împreună cu ea. Kenneth îmbrăcat în negru, seamănă cu Dr. Caligari, excelent jucat de către Andrei Radu. Actorul care a absolvit în 2015 și a luat deja un premiu la Gala “Hop”, în 2016, e perfect stăpân pe mijloacele de expresie scenică.

Cristi Juncu nu e la prima colaborare cu Bogdan Budeș și nici nu montează primul text scris de Conor McPherson. Zgârcit în a da interviuri, ba chiar îngrozitor. Primul interviu i l-am luat acum mulți ani în urmă, pentru Radio România Cultural unde colaboram și aveam nevoie doar de cinci minute de interviu.  Are parcă ceva din personajele pe care le aduce în scenă: ușor timid, retras, fâstâcit. Nativul din zodia Capricorn își revarsă toată tenacitatea și energia în spectacolele pe care le face nu în interviuri. Scena de teatru este viața și energia lui. Când îi privesc spectacolele îi simt discreția și modestia, răbdarea și harul de a lucra până la perfecțiune relațiile dintre personaje. Nu uită niciodată să ajute actorul ca să-și construiască latura interioară a personajului. Știe că spectacolele pe care le pune în scenă trebuie să fie accesibile oricui. În asta constă toată regia lui.

În “Noaptea de pomină”, de la Ploiești, orice râs ascunde un plâns și invers, spectacolul pendulează între o dramă crudă și o viscerală comedie. La reușita lui contribuie și traducătorul Bogdan Budeș care trăiește teatrul, simte cuvântul. Curge sudoare multă în fiecare cuvânt din replică atunci când traduce. Iscusita lui traducere  nu ține numai de naturalețe, oralitate, sau alte valențe literare. În traducerea lui cuvântul înseamnă ritm, vibrație, energie!  În scenă replica e vie prin nuanța rostirii ei. Acest merit e al talentaților actori ai Teatrului „Toma Caragiu” din Ploiești, iar spectacolul își merită toate aplauzele.

“The Night Alive” nu e numai “un studiu de caractere”, cum declară Cristi Juncu în pliantul spectacolului. Personajele sunt tipologii pe are le găsești în orice societate, nu numai la Dublin, în Irlanda: un vagabond, o prostituată, un handicapat, un bătrân. Farmecul spectacolului vine tocmai din dantelăria de stări care se declanșează din modul cum știe regizorul să spună povestea în scenă și din contrastul pe care-l realizează între aceste personaje.

Monica Andrei

Foto: Maria Stefănescu

 

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.