Bucureștiul cu povești

  • Dragii mei, există un mit care spune că viața unui om, profesia, drumul, calea, tralala, sunt influențate de obiectele pe care le alege el, când împlinește un an, la tăierea […]

    Jocul de-a alesul

    Dragii mei, există un mit care spune că viața unui om, profesia, drumul, calea, tralala, sunt influențate de obiectele pe care le alege el, când împlinește un an, la tăierea […]

    Continuare...

  • Despre cum îşi imaginează Caragiale Bucureştiul, numindu-l Tâmpitopole şi epoca de aur a gazetăriei românești din secolul al XIX-lea. “Gluma fantastică” sau viața în Tâmpitopole „Suntem în anul grației 3874; […]

    Tâmpitopole sau Bucureștiul lui Caragiale

    Despre cum îşi imaginează Caragiale Bucureştiul, numindu-l Tâmpitopole şi epoca de aur a gazetăriei românești din secolul al XIX-lea. “Gluma fantastică” sau viața în Tâmpitopole „Suntem în anul grației 3874; […]

    Continuare...

  • Lui Andrei Creionul era mic, galben și mușcat la un capăt. Vârful era bont și abia se mai ținea. Pe trup avea răni adânci, de la lovituri și căzături. Oricine […]

    Creionul

    Lui Andrei Creionul era mic, galben și mușcat la un capăt. Vârful era bont și abia se mai ținea. Pe trup avea răni adânci, de la lovituri și căzături. Oricine […]

    Continuare...

  • Lui Radu Ea a trecut de multe ori pe lângă el, dar niciodată nu l-a atins cu un deget, cu o sărutare. Îl privea mirată, cu ochii ăia maaaari și […]

    Sărutul

    Lui Radu Ea a trecut de multe ori pe lângă el, dar niciodată nu l-a atins cu un deget, cu o sărutare. Îl privea mirată, cu ochii ăia maaaari și […]

    Continuare...

  • Lui Radu…   Tataia Săndulescu trăgea veselia după el, în fiecare zi, ca pe un cățel. Ea se gudura pe lângă picioarele lui, lătra, sărea, și lumea în care înotam […]

    Ciucurel

    Lui Radu…   Tataia Săndulescu trăgea veselia după el, în fiecare zi, ca pe un cățel. Ea se gudura pe lângă picioarele lui, lătra, sărea, și lumea în care înotam […]

    Continuare...

  • Piroșca e o fată specială. Plânge foarte rar și numai atunci când suferința psihică o pune la pământ. Durerea fizică o suportă ca pe-o prietenă veche, se joacă împreună, cântă, […]

    Mâna care plânge

    Piroșca e o fată specială. Plânge foarte rar și numai atunci când suferința psihică o pune la pământ. Durerea fizică o suportă ca pe-o prietenă veche, se joacă împreună, cântă, […]

    Continuare...

  • Lui Andrei-Cristian În primăvara anului 1976, Bucureștiul respira dezinvolt, avea cămașa deschisă la toți nasturii, pantaloni evazați, freza cam hippie și uneori mustață „pe oală”, conform ultimelor tendințe în moda […]

    Inimă de crâșmă

    Lui Andrei-Cristian În primăvara anului 1976, Bucureștiul respira dezinvolt, avea cămașa deschisă la toți nasturii, pantaloni evazați, freza cam hippie și uneori mustață „pe oală”, conform ultimelor tendințe în moda […]

    Continuare...

  • Istorie, cronică și pasiune în povestea celei mai vechi cofetării bucureștene din vremea când Bucureștiul era un “Mic Paris”, descris de către o memorialistă ca orașul cu „o biserică o […]

    Bonomii boemi de la Capșa

    Istorie, cronică și pasiune în povestea celei mai vechi cofetării bucureștene din vremea când Bucureștiul era un “Mic Paris”, descris de către o memorialistă ca orașul cu „o biserică o […]

    Continuare...

  • Am cămașa dulce, părul e năclăit, pantalonii, pantofii. Sunt un dulce! Știu! Și-n unghii sunt dulce. Am dulce în nas, în ochi și-n urechi. Am făcut un duș în Schweppes. […]

    De ce sunt dulce?

    Am cămașa dulce, părul e năclăit, pantalonii, pantofii. Sunt un dulce! Știu! Și-n unghii sunt dulce. Am dulce în nas, în ochi și-n urechi. Am făcut un duș în Schweppes. […]

    Continuare...

  • Azi vreau să eliberez o amintire ciudată, pe care-o țin în mine de mulți ani. S-a zbătut să iasă afară, ca o pasăre verde, care țipă roz, dar am tot […]

    Gheata

    Azi vreau să eliberez o amintire ciudată, pe care-o țin în mine de mulți ani. S-a zbătut să iasă afară, ca o pasăre verde, care țipă roz, dar am tot […]

    Continuare...

  • La 25 de ani de la deces, Jules Lemaître publică un interviu cu văduva lui I.L. Caragiale în “Universul literar” despre dramaturg. Alexandrina, fiică de arhitect, se căsătorește cu I.L. […]

    De vorbă cu Alexandrina Caragiale

    La 25 de ani de la deces, Jules Lemaître publică un interviu cu văduva lui I.L. Caragiale în “Universul literar” despre dramaturg. Alexandrina, fiică de arhitect, se căsătorește cu I.L. […]

    Continuare...

  • Neluța visa mereu fluturi. Rareori oameni. Era o superbă, o naturală și-o diafană. Superioară și blondă, evident, de la natură! Avea puțină engleză pe la guriță, se descurca și cu […]

    Neluța naturista

    Neluța visa mereu fluturi. Rareori oameni. Era o superbă, o naturală și-o diafană. Superioară și blondă, evident, de la natură! Avea puțină engleză pe la guriță, se descurca și cu […]

    Continuare...

  • Minodora l-a crescut singură pe Alin, cu toată dragostea și cu multe sacrificii. Tatăl lui i-a părăsit când băiatul avea patru ani. Și-a luat lumea-n cap și s-a dus. A […]

    Băiatul Minodorei

    Minodora l-a crescut singură pe Alin, cu toată dragostea și cu multe sacrificii. Tatăl lui i-a părăsit când băiatul avea patru ani. Și-a luat lumea-n cap și s-a dus. A […]

    Continuare...

  • Lui Andrei Cristian Aveam 10 ani și credeam că lumea întreagă așteaptă, cu mic cu mare, s-o schimb, s-o salvez (era în chinuri! Se tăvălea pe jos de dureri!) și […]

    Eroina din strada Poarta-Alba

    Lui Andrei Cristian Aveam 10 ani și credeam că lumea întreagă așteaptă, cu mic cu mare, s-o schimb, s-o salvez (era în chinuri! Se tăvălea pe jos de dureri!) și […]

    Continuare...

  • Seara de iunie zâmbea vanilat din toate petuniile mov de pe marginea bulevardului, iar asfaltul proaspăt udat de tulumbele primăriei de verde aburea dulce spre înălțimi abia ghicite. Bucureștiul își […]

    Lacrimi de mamă

    Seara de iunie zâmbea vanilat din toate petuniile mov de pe marginea bulevardului, iar asfaltul proaspăt udat de tulumbele primăriei de verde aburea dulce spre înălțimi abia ghicite. Bucureștiul își […]

    Continuare...

  • Sinceră şi amuzantă, Carmen Tănase povesteşte despre drumul său în teatru şi film, vacanţele cu Olga Tudorache care i-a profesoară, mentor şi mamă, rolul de suflet Flacăra din filmul “Inimă […]

    Carmen Tănase – Olga Tudorache mi-a marcat destinul

    Sinceră şi amuzantă, Carmen Tănase povesteşte despre drumul său în teatru şi film, vacanţele cu Olga Tudorache care i-a profesoară, mentor şi mamă, rolul de suflet Flacăra din filmul “Inimă […]

    Continuare...

  • Toată viața mea am fost un om optimist. Incurabil. Și cinic. Ironic. Nu m-am putut controla niciodată. Așa sunt eu formată, lipită unde am fost ruptă, cusută, alintată și certată. […]

    Acceptare cu zâmbet

    Toată viața mea am fost un om optimist. Incurabil. Și cinic. Ironic. Nu m-am putut controla niciodată. Așa sunt eu formată, lipită unde am fost ruptă, cusută, alintată și certată. […]

    Continuare...

  • Străzile mă dureau frumos. Mă chemau cu degete lungi și parfumuri care nu există decât în copilărie. Ca să nu le calc prea tare, mergeam pe vârfuri în Bucureștiul meu […]

    Tataia

    Străzile mă dureau frumos. Mă chemau cu degete lungi și parfumuri care nu există decât în copilărie. Ca să nu le calc prea tare, mergeam pe vârfuri în Bucureștiul meu […]

    Continuare...

  • Cei care l-au cunoscut își amintesc că atunci când râdea, râsul lui Toma Caragiu era un râs marcat de o tristețe sfâșietoare. Despre râs vorbește, în ultimul său interviu din […]

    Ultima amintire cu Toma Caragiu

    Cei care l-au cunoscut își amintesc că atunci când râdea, râsul lui Toma Caragiu era un râs marcat de o tristețe sfâșietoare. Despre râs vorbește, în ultimul său interviu din […]

    Continuare...

  • Atunci când ieși în lumea asta mare și colorată ai mai multe alternative. Mai multe căi. Drumuri. Ferestre. Uși. Cărărui. Țări. Cartiere. Mergi înainte? OK. Aia e una. Ți se […]

    Incotro?

    Atunci când ieși în lumea asta mare și colorată ai mai multe alternative. Mai multe căi. Drumuri. Ferestre. Uși. Cărărui. Țări. Cartiere. Mergi înainte? OK. Aia e una. Ți se […]

    Continuare...

  • Lui Andrei Cristian Abia împlinisem nouă ani când s-a întâmplat povestea asta. August 1979. Bucureștiul meu era vesel, cu spatele drept, bronzat de sus până jos, și-mi făcea cu ochiul […]

    Trambulina

    Lui Andrei Cristian Abia împlinisem nouă ani când s-a întâmplat povestea asta. August 1979. Bucureștiul meu era vesel, cu spatele drept, bronzat de sus până jos, și-mi făcea cu ochiul […]

    Continuare...

  • În urmă cu cinci ani, zilele începutului de iulie mă apăsau cu genunchii lor grei pe piept. Era caniculă leșioasă, aerul frigea, iar mama, mama mea, frumoasa mea Albă-ca Zăpada, […]

    Ploaia asta e mama mea

    În urmă cu cinci ani, zilele începutului de iulie mă apăsau cu genunchii lor grei pe piept. Era caniculă leșioasă, aerul frigea, iar mama, mama mea, frumoasa mea Albă-ca Zăpada, […]

    Continuare...

  • Era în perioada aia când luna mai se îndrăgostește cumplit de iunie, își dă pletele pe spate și-și dezlănțuie toate forțele: vântul parșiv, care-și strecoară degetele pe unde nu te […]

    O noapte caldă-n București

    Era în perioada aia când luna mai se îndrăgostește cumplit de iunie, își dă pletele pe spate și-și dezlănțuie toate forțele: vântul parșiv, care-și strecoară degetele pe unde nu te […]

    Continuare...

  • Dana Fodor Mateescu scrie de ceva vreme – poezie, articole, proză – iar scrierile sale au un farmec ghiduș, dulce-amărui. De câțiva ani îi urmăresc textele pe Facebook și m-am […]

    Povestiri din Bucuresti – recenzie – Andreea Iulia Toma

    Dana Fodor Mateescu scrie de ceva vreme – poezie, articole, proză – iar scrierile sale au un farmec ghiduș, dulce-amărui. De câțiva ani îi urmăresc textele pe Facebook și m-am […]

    Continuare...

  • Mamaia era plină de găini cărora le dăduse nume de oameni. Cocuța, Lola, Marcela, Piroșca, Ildi, Ibi, Fetița, Leia, Golașa, Melania și Petruța. Ele creșteau și se înmulțeau în curtea […]

    Chiloții

    Mamaia era plină de găini cărora le dăduse nume de oameni. Cocuța, Lola, Marcela, Piroșca, Ildi, Ibi, Fetița, Leia, Golașa, Melania și Petruța. Ele creșteau și se înmulțeau în curtea […]

    Continuare...

  • N-o mai văzusem de mult, dar o știam aproape, o auzeam noaptea cum mă cheamă șoptit: „Hai, Muchinuțo, mi-au înfrunzit copacii, vino! Te aștept!” (Eu nimic, Batman, Batman…!) Recunosc că […]

    Pădurea din mine

    N-o mai văzusem de mult, dar o știam aproape, o auzeam noaptea cum mă cheamă șoptit: „Hai, Muchinuțo, mi-au înfrunzit copacii, vino! Te aștept!” (Eu nimic, Batman, Batman…!) Recunosc că […]

    Continuare...

  • De fiecare dată când văd urzici la orizont îmi amintesc de mama. Ea gătea, mereu, primăvara, felul ăsta de mâncare. Le curăța cu mâinile goale și o vedeam cu strânge […]

    Cum am reușit să mănânc urzici

    De fiecare dată când văd urzici la orizont îmi amintesc de mama. Ea gătea, mereu, primăvara, felul ăsta de mâncare. Le curăța cu mâinile goale și o vedeam cu strânge […]

    Continuare...

  • Gândurile îi zburau… Poate că în drum spre casă a trecut pe lângă casa Eirenei căci și-a adus aminte că a intrat pe Vladimirescu pentru a ajunge la piață. Poate […]

    Dragostea care nu se vede…

    Gândurile îi zburau… Poate că în drum spre casă a trecut pe lângă casa Eirenei căci și-a adus aminte că a intrat pe Vladimirescu pentru a ajunge la piață. Poate […]

    Continuare...

  • Dimineață uimită de martie.  Ora 7.30. Vin dinspre Știrbei-Vodă. În față am Spitalul Universitar de Urgență, și la picioarele lui Dâmbovița, draga de ea, ca un fular verde întins peste […]

    Ecografia-poezia

    Dimineață uimită de martie.  Ora 7.30. Vin dinspre Știrbei-Vodă. În față am Spitalul Universitar de Urgență, și la picioarele lui Dâmbovița, draga de ea, ca un fular verde întins peste […]

    Continuare...

  • Nu știa nici ea când a început să-l iubească atât de mult. Și nici de ce. S-a întâmplat într-o vineri. Era la birou, șeful o rugase să „rezolve” niște dosare […]

    Iubirea mută

    Nu știa nici ea când a început să-l iubească atât de mult. Și nici de ce. S-a întâmplat într-o vineri. Era la birou, șeful o rugase să „rezolve” niște dosare […]

    Continuare...

  • Știu că mi se întâmplă chestii mișto! Mai ales în somn! Azi-noapte, însă, am visat că mângâiam un bou, nu știu ce am, de tot visez boi! :-)… apoi, l-am […]

    Vis cu Aurel Vlaicu

    Știu că mi se întâmplă chestii mișto! Mai ales în somn! Azi-noapte, însă, am visat că mângâiam un bou, nu știu ce am, de tot visez boi! :-)… apoi, l-am […]

    Continuare...

  • Le-a fost dată dragostea pe vremea când încă stricau jucării, și-au stricat-o și pe ea. La marginile așezărilor unde trăiau, creaseră un curcubeu știut numai de ei. Îi spuse: -Te-am […]

    Stele din alte ceruri

    Le-a fost dată dragostea pe vremea când încă stricau jucării, și-au stricat-o și pe ea. La marginile așezărilor unde trăiau, creaseră un curcubeu știut numai de ei. Îi spuse: -Te-am […]

    Continuare...

  • Străzile durează în timp mai mult decât oamenii şi sunt făcute din case, amintiri şi paşi. Povestea celor care au existat şi au dispărut într-un Bucureşti de secol XIX prinde […]

    Ultimii pași ai lui Eminescu pe străzile din Bucureștiul de secol XIX

    Străzile durează în timp mai mult decât oamenii şi sunt făcute din case, amintiri şi paşi. Povestea celor care au existat şi au dispărut într-un Bucureşti de secol XIX prinde […]

    Continuare...

  • După ce au strâns bani şi i-au împărţit ca fraţii, s-au hotărât să plece în România. Căpitanul Adamov  îi rugă să mai rămână o perioadă de timp, cele trei puteri […]

    Zborul lui Pişpirică

    După ce au strâns bani şi i-au împărţit ca fraţii, s-au hotărât să plece în România. Căpitanul Adamov  îi rugă să mai rămână o perioadă de timp, cele trei puteri […]

    Continuare...

  • A vrut să se facă aviator şi a devenit actor, pentru că aşa cum spunea în ale sale memorii “cea mai frumoasă frumuseţe este meseria pe care mi-am ales-o şi […]

    Mozaic de amintiri din teatru cu Marin Moraru

    A vrut să se facă aviator şi a devenit actor, pentru că aşa cum spunea în ale sale memorii “cea mai frumoasă frumuseţe este meseria pe care mi-am ales-o şi […]

    Continuare...

  • Contele Hermann von Keyserling observa, în „Analiza spectrală a Europei”, că România era singura ţară în care se cultiva epigrama ca gen literar şi că exista statutul de epigramist. Nu […]

    Păstorel Teodoreanu, epigramistul care și-a dăruit inima femeilor și ficatul vinurilor

    Contele Hermann von Keyserling observa, în „Analiza spectrală a Europei”, că România era singura ţară în care se cultiva epigrama ca gen literar şi că exista statutul de epigramist. Nu […]

    Continuare...

  • Dacă vreți să vă lăsați de fumat (sau să fumați și mai mult, mă rog, e o chestie de unghi!) citiți povestioara de mai jos! După cum știm cu toții […]

    Cum a intrat dracul în țigări

    Dacă vreți să vă lăsați de fumat (sau să fumați și mai mult, mă rog, e o chestie de unghi!) citiți povestioara de mai jos! După cum știm cu toții […]

    Continuare...

  • Iarna… O bucurie pentru aproape toți copiii de pe lume, dar de ce? Iarna ninge si copiii pot construi oameni de zăpadă sau să se arunce în nea și să […]

    Iarna mea de frișcă

    Iarna… O bucurie pentru aproape toți copiii de pe lume, dar de ce? Iarna ninge si copiii pot construi oameni de zăpadă sau să se arunce în nea și să […]

    Continuare...

  • Autor: Dana Fodor Mateescu

    Norocosul – prima parte

    Autor: Dana Fodor Mateescu

    Continuare...

  • Suntem în prag de Crăciun, întind o mână și-l ating pe obraji, închid ochii și-i simt aroma veche de când lumea. Crăciunul meu cel mai bun și mai adevărat e […]

    Crăciunurile din mine…

    Suntem în prag de Crăciun, întind o mână și-l ating pe obraji, închid ochii și-i simt aroma veche de când lumea. Crăciunul meu cel mai bun și mai adevărat e […]

    Continuare...